Viața mea, poezia mea...le aștern aici, cuminți, ca piesele de puzzle.... Le voi aduna, știu sigur, într-o seară de toamnă târzie, pe terasa casei, cu un ceai în mână și, dacă am noroc, cu vreo 3 - 4 nepoței în preajmă ....așa cum făcea și Frusinica mea adeseori...
Translate
Căutati pe acest blog
duminică, 13 iunie 2021
Izzy - Balada unui câine mic
Poezie
Atât rămâne...
Diminețile iubirii noastre
vineri, 9 aprilie 2021
Veneticului
Captiv între două lumi,
Între două doruri,
Între două vieți,
Cauți continuu
O noimă, un rost!
Te cauți pe tine,
Pribeag, nebun frumos,
Naufragiat pe un țărm străin!
Te rogi să apară cineva
Să te ducă acasă,
Iar acasă
Ești fără astâmpăr ,
Te arde pe dinăuntru
Să naufragiezi iar!
Și tot așa,
Ca într-un dulce blestem,
Îți macini ființa
Până când
Din tine
Nu mai rămane decât
Un ultim oftat!
Pierdut
Între rădăcini și vise,
Faci naveta,
Însetat de pace,
Dar nu știi
Că pacea a dispărut
Odată cu primul naufragiu!
Tânjești
Azi după leagăn,
Mâine după zbor,
Fără pace,
Fără rădăcini,
Ca în transă!
O viață surogat,
Dulce-amară !
Tranzit permanent
Între inimă și creier,
Între rațiune și emoții,
Între a dori și a trebui!
La final, obosit,
În care lume vei adormi?
Acolo unde
Îți piere hazardat,
Sfâșiat între două lumi,
Chiar și ultimul oftat?
Florenta Vatavu
09.04.2021
vineri, 2 aprilie 2021
Reconstituire
............ Se întoarce
.................. La locul faptei,
Așa mă întorc eu
...............La locul îndrăgostirii
........................................De tine!
Caut începutul
................Iubirii noastre
......................... În luna plină,
În cerul adânc,
.............. Tăcuți și veșnici
.................................. Martori!
Îmi legăn dorul
.............Și amintirile
..................În același balansoar,
Așa cum mi-am legănat
.............................. Dorințele,
.................................... Șoaptele,
În acea seară
...........Primordială!
M-am întors la sursă
........................... Și caut
................................. Întâiul meu fior,
Caut ecoul
......... Primului meu suspin!
TE caut
...... Printre sclipiri de licurici,
....................... În vibrațiile duioase
........................................Ale chitării,
.....................................În cântecele greierilor!
Încerc
....... Să mi te smulg
........................ Din piept,
.................... ........... Din gânduri!
M-am întors în timp
................... Să-mi șterg
............. ............ Din toți rărunchii
Avalanșa de trăiri
............ Dată de glasul tău,
...........................Acum o vară!
Ce ironie dulce!
........Cu cât mă legăn mai tare
......................... În același balansoar,
Cu atât greierii
............ Îmi cântă mai vioi,
Licuricii
.........Strălucesc mai abitir,
Luna
........... Devine mai mare,
Chitara
..............Îmi cântă mai duios,
Iar TU te ascunzi
.............. Și mai cu sârg
.................... În gândurile mele,
Mai adânc
.................... În pieptul meu,
Ca-ntr-un joc
........... Năzdrăvan
......................... Al lui Eros,
Din care
.......... Nu pot scăpa,
.................... Oricât de tare,
......................... Sau tocmai pentru că
Îmi ridic balansoarul
......................... Către cer !
Florenta Vatavu
03.04.2021
marți, 16 martie 2021
Până la final!
Cândva sper să ajung din nou
În raiul brațelor tale !
Să mă îmbăt din nou
Cu mireasma pielii tale !
Cândva sper să mă scald din nou
În mângâierile tale !
Să uit de mine în tine !
Iubitule,
Te caut în fiecare rază de soare,
În fiecare ciripit de păsări,
În fiecare apus
Și în fiecare răsărit!
Știu că cercetăm
Aceeași linie a orizontului
Și privirile noastre
Se întâlnesc acolo,
Se unesc,
Așa cum inimile noastre
Sunt unite în timp și spațiu
Între noi e lumea toată
Și în același timp nu e nimic,
Pentru că iubirea încă domină totul
Și ne ține sub aripa ei!
Să rămânem sub aripa iubirii
Până la final;
finalul unui dor greu de păcălit;
cine știe când va fi acest final...
Până atunci să ne hrănim cu ecoul
Sărutărilor,
Îmbrățișărilor,
Rugăciunilor noastre,
Din ziua în care am fost un TOT!
Florenta Vatavu
15.03.2021
joi, 18 februarie 2021
Transcedentală
Brâncuși
21 Decembrie 1938
Abia sosit-am azi, ce pentru mine-i ieri.
Prin ușa-ntredeschisă zăresc nouri de praf,
Tăiați de glasul tău și hore de scântei.
Ascult înfiorată un ritm asurzitor
De lovituri groaie și răsuflare-adâncă:
Un "cântec" de efort, icnit cu hotărâre
Ce poate îmblânzi și cea mai dură stâncă!
Cu sufletul în palmă, un pas mai fac; pătrund
În nourii de praf și visele din ei,
Iar miezul vieții tale, Altarul tău ascuns,
Descoperit i-acum, întreg, de ochii mei!
Pe tine te zăresc în conul de lumină:
Privești, stând în picioare, materia-bucăți,
Sudori îți curg pe trupul sculptat de-atâta muncă,
Scăldat ești tot, de lună, zeific tu arăți!
Ca Thor, în lupte grele, ridici un braț rotit,
Lovești atent, precis, pe fiecare semn,
Barosul cade greu pe dalta ascuțită
Și dalta rupe carnea de piatră, bronz ori lemn!
În jur sunt multe forme de mine ne-nțelese,
Sunt vise transformate în cuburi și spirale,
Fac slalom printre ele, încet, ca o felină,
Magnetic sunt atrasă de forța-ți creatoare!
Printre scânciri de daltă și muget de baros,
Suspinul de-ncântare tu mi-l auzi deodat'!
Secunda pare secol, nu mai respiri deloc
Și-n aer, brațul tău, îngheață încordat!
Mă cauți printre umbre și forme și lumini;
Demult mă așteptai ! Mă simți dar nu mă vezi !
Știi că-s din altă lume și, să rămân cu tine,
Din piatră, bronz și lemn începi să mă creezi:
Pe rând mă faci Măiastră, apoi și Pogany,
Copil cu chip angelic și Muză adormită,
Ba chiar și Vrajitoare; de tine sunt pe rând
Sculptată din lumină, materie fluidă!
Alunec printre socluri și lemnele vorbesc:
Prin ele spui povești din Gorjul tău natal:
Tradiții, meșteșug, în pietre oglindești,
Iar vechi povești antice, cioplești contemporan.
Odaia ta de lucru e Sanctuar ascuns:
În el preschimbi o formă în bucurie pură
Pe care orbii chiar o pot simți ușor,
Când palmele-nsetate ating piatra-făptură.
Pe sfinți tu îi poftești la masa ta rotundă,
Meleagul românesc păzească ei mereu,
E darul tău măreț deși nimeni nu știe,
E punct de energii benefice la greu!
Dintr-un sărut de piatră, ridici cu meșteșug
Spre alte lumi visate, o poartă către Cer -
Acces înspre Lumină și Sfânta Vindecare;
E alt cadou de-al tău, nedezlegat mister!
Din mini-piramide, "mărgele" de oțel,
Un sprijin pentru bolta cerească ai sădit,
E Axa lumii-ntregi, e puntea către Duh,
O cale de-nălțare, un zbor spre Infinit!
Iubirea e izvorul întregii tale arte!
Fierar și alchimist, magie faci din muncă,
Preschimbi cu dăruire materia-n emoții,
Nu forma ci esența în suflete s-ajungă!
Pentr-un artist, Iubirea de fapt e doar prilej
Ca diamantul-suflet să-i fie șlefuit!
Din Sanctuarul tău, plutesc ușor departe,
Ca un actor vremelnic, ce rolul și-a-mplinit!
Florenta Vatavu
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncu%C8%99i
miercuri, 3 februarie 2021
E zborul meu!
Din când în când ridic privirea
Din umilință-n adorare!
Nu-Ți cer, dar știi că tot aștept
Răspuns la câte o-ntrebare!
Căminul meu sau vreo pădure,
Altare Ți le fac pe rând!
Aceeași rugă urc spre Tine
Înlăcrimată sau râzând!
Mărite Duh, ce vezi în mine
Și chin și zâmbet totodată,
De ce Te joci de-a "uite-o nu e",
Cu sufletu-mi și viața-mi toată?
Ce-aștepți de nu îmi dai verdictul
Când știi ce este și ce-a fost?
Mai mult, Tu știi ce va să vie
Și poți să schimbi al lumii rost!
Ce pot eu oare să-nțeleg,
Din toate câte mi le dai?
Prea multe semne încâlcite!
Răspunsuri clare Tu nu ai?
Dar poate-așa mai cresc un pic,
La fiecare-mpiedicare,
Aceasta poate este calea
Să prind Divina învățare!
Căci doar un fier trecut prin foc
Devine dur și rezistent
Și doar călit în flăcări mari
Nu se-ndoiește de prezent!
Nu am ce face, doar accept,
Mă las atrasă-n “jocul“ Tău,
Cad, mă înalț și tot asa,
Învăț să fiu: e zborul meu !
Florenta Vatavu
Brasov,
04.03.2021
luni, 1 februarie 2021
Lui Mihail, peste timp
Cu tine să mă iei,
Pribeagule romantic,
Căci am și eu de dus,
Nemărginit, un dor!
Păduri când mai cutreieri
Desculț, cu vântu-n păr
Și cârduri mari de cerbi
Auzi venind spre tine,
Să mă răpești de tot
Aș vrea și să mă porți
Prin lumile de basm,
Ce le-ai clădit în rime!
Iar Sfânta Lună, clară,
Să ne vegheze blând
Și teiul să ne fie
Un magic adăpost,
Sub care să cântăm
Iubirea în poeme,
Din labirint poetic
Să facem deci un rost!
Văpăi de peste ape,
Flori albe de cireș
Și notele ce curg
Din lire fermecate,
Vrăjiții trandafiri
Și ceața argintie,
O umbră ce visează,
Le recunosc pe toate!
Grăim aceeași limbă,
De-namorați pribegi!
Să te-nsoțesc mă arde,
Căci chinul mi-e la fel!
Un veac și jumătate
Stau între noi ca zidul,
Dar dorul e același,
Născut din Sfântul Cer!
Florenta Vatavu
Brasov,
01.02.2021
duminică, 17 ianuarie 2021
Când mi-e dor.....
Când mi-e dor de legende,
Închid ochii,
Îmi trec mâna încet prin părul tău
Și prind vântul
Care te-a mângâiat acum 1000 de ani
În războaiele de cucerire,
Vikingule!
Când mi-e dor de stihuri,
Îmi apropii buzele
De fruntea-ți înaltă, senină
Și aud teiul
Cum tot plange de 130 de ani
În rime de iubire,
Poetule!
Când mi-e dor de armonie,
Îmi lipesc palma
De pieptul tău cald, puternic
Și inima
Mi-o acordez perfect după cadența
Inimii tale,
Rapsodule!
Când mi-e dor de Psalmi,
Îți ascult glasul
Ce trece de ziduri, de nori
Și-mi astâmpăr
Toată gălăgia amară din suflet,
Și toată vijelia,
Druidule!
Când mi-e dor să visez,
Îmi las obrazul
Alintat de brațul tău ferm
Și trec ușor
Peste pragul dintre lumea știută
Și cea nevăzută,
Șamanule!
Când mi-e dor de noi,
Dar ești departe,
Îmi ating tâmpla, coapsele
Și retrăiesc
Ultimele tale sărutări oftate,
Șoptite,
Iubitule!
Când mi-e dor
Tu,
De fapt
Întotdeauna,
Știi să fii,
Întotdeauna
Ești!
Florenta Vatavu
Brasov
17.01.2021