Iubire eternă

 

Iubesc iluzia iubirii noastre,
Aceea, din iarba crudă,
Cu miros de vară,
De adolescență.

Iubesc literele indescifrabile
Dăruite pe un șervețel de cantină,
Păstrat în jurnalul
Unei posibile iubiri.

Atât de prețioasă,
Fragila hârtie
Se poate destrăma,
De aceea nici n-o mai ating,
De teamă că semnele ebraice
Vor dispărea
Și, o dată cu ele,
Iubirea noastră imaginară.

Am privit-o de multe ori
Sperând să descifrez acolo
Motivul tăcerii tale,
Fugii tale.

Răspunsul
L-am găsit mai târziu,
Mult prea târziu,
Din întâmplare,
Pe muchie de sminteală
Și păcat.

Iubesc ciuperca de copac
Pe care mi-ai dăruit-o,
Ca o premoniție
A iubirii noastre neîmplinite!

Pe care am îngropat-o
Abia atunci când
A mucegăit pe altarul
Așteptării mele.

Mult timp după aceea
Ți-am privit chipul
Și nu te-am recunoscut,
Ți-am auzit vocea
Și nu te-am recunoscut.

Te recunosc acum,
După încă un deceniu,
În luna topită în mare,
În vântul din păr
În mirosul liniștii,
În teama de fluturi, de noi.

Această confesiune
Este ultima
Din trilogia mea emoțională,
Prima făcută cu speranță naivă,
A doua, cu furie judecătoare
Și aceasta cu acceptare conștientă.

Iubesc întoarcerea spre noi
Prin rime și metafore!
Nu aș schimba nimic
Din infimul ce a fost,
Din imensitatea ce putea să fie!

Așa pot să savurez
Eternitatea iubirii noastre perfecte!

Florenta Vatavu
08.09.202

Jertfă

Din spuma unui val

Și-o scoică sidefată,

O magică făptură

De EL a fost creată.

E mută, dar privirea-i

Albastră și fierbinte,

Ne spune ce nu pot

O mie de cuvinte!

O perlă-n piept îi bate,

În păr, de alge voal,

În mâinile-i smaralde,

Ofrandă, un coral.

Suavă, străvezie,

Plutind ca o nălucă,

Un dor imens o prinse

În lume să se ducă!

Ea nu știa blestemul

Făpturilor din mare,

Ce vântul le destramă

Și le zidește-n soare!

Uită de lumea apei,

De zeul creator

Și se jertfi pe sine,

Iubind un muritor!

Florenta Vatavu

06.09.2024