Naufragiu

 

 Încerci s-arunci din nou

 O ancoră pe țărmul părăsit,

 Dar brațul ți-e mai slab,

 Iar vârful ancore-i tocit...

 Și rupi cu trupul tău

 Prea linul dans de valuri, clar

 Murind puțin câte puțin,

 La fiecare val amar.

 Florenta Vatavu

 Brasov

 2012

Întoarcere

 

Am vrut nebunia unei zale
Din predestinarea Evei!
Abia acum mă ard
Rănile-i din ochi,
Dar sărutul îmi moare...

Cu aripi și vise cenușate
Voi mai afla vreodată Calea?
Și dor de cuvinte mă zguduie!
De ce atâtea clipe frânte?

Refuză-te lacrimilor
Cu gând de izbândă!
Blestemul nu se va-mplini!

Florenta Vatavu
Brasov
13 Martie 1997

Liberă

 

Mi-e sete să plâng 
Peste trupul tău,
DRAGOSTE!
Privesc grămada de carne
Numită braț
Și mi-e silă!

Cât de înrobiți suntem!
M-aș arde pe rug de durere,
Să plesnească toți porii
Și să fiu liberă de mine!

Florența Vatavu
Oreavu,
07 Oct 1996

Îndoială

 

Împușcă-mă, Viață, cu vise 
Ca să te pot gusta!
Pe o sârmă suspendată mă zbat 
Deasupra haosului, 
Mi-e teamă de întuneric, 
Însă vreau să cad! 
E prea fierbinte norul 
Ce-mi chinuie tâmpla!

Florenta Vatavu 
12 Oct 1996

Degradare

Cocktail de agonie și extaz
Peste care șoptește cu teamă,
La fiecare evadare,
Constiința!

Suntem îngurgitați
Celulă cu celulă,
Lacrima cu lacrima,
Sentiment cu sentiment,
De la inimă la creier.

Nici ultima circumvoluțiune
Uitata pe muchia unui secol
Nu va scăpa!
Renaștem din ce în ce mai uzați
Cu gheara monstrului
Înfiptă în ceva
Ce abia putem numi
Suflet...

Florenta Vatavu
Brasov, Iunie, 1996

Adame!

 

Învață-mă s-aștept

Cum tu m-ai așteptat

Să nu fiu dor nebun,

Sărac, nemângâiat,

Și lasă-mă s-alint

Obrazul tău de lut

Să gust povara dulce

A primului sărut!

Învață-mă să-ți cânt

Pe frunte și să plâng,

Căci plâns ai fost de Cer

Tu, pe Pământ

Și eu din tine sunt!

Florenta Vatavu

Râmnicu Sărat

1995

Nonidentitate

 

Timpul se scurge în mine
Secunde amare, păcate de foc
Îmi sperie duhul
Și-apasă
Pe gândul meu mort.

În giulgiu de albe minute
Pășește fantoma-mi bătrână
Cascadă de ore
În mine își plânge
Povara păgână.

Adorm într-o spumă de veacuri
Și visu-mi de veac se inundă
Sălbatic îmi strig:
Eu ce sunt?
Oră, minut sau secundă?

Florenta Vatavu
Râmnicu Sărat
1995