Tu, codrii de aramă
De-i treci încă o dată,
Sclipiri de cer să vezi
În tainicul izvor,
Cu tine să mă iei,
Pribeagule romantic,
Căci am și eu de dus,
Nemărginit, un dor!
Păduri când mai cutreieri
Desculț, cu vântu-n păr
Și cârduri mari de cerbi
Auzi venind spre tine,
Să mă răpești de tot
Aș vrea și să mă porți
Prin lumile de basm,
Ce le-ai clădit în rime!
Iar Sfânta Lună, clară,
Să ne vegheze blând
Și teiul să ne fie
Un magic adăpost,
Sub care să cântăm
Iubirea în poeme,
Din labirint poetic
Să facem deci un rost!
Văpăi de peste ape,
Flori albe de cireș
Și notele ce curg
Din lire fermecate,
Vrăjiții trandafiri
Și ceața argintie,
O umbră ce visează,
Le recunosc pe toate!
Grăim aceeași limbă,
De-namorați pribegi!
Să te-nsoțesc mă arde,
Căci chinul mi-e la fel!
Un veac și jumătate
Stau între noi ca zidul,
Dar dorul e același,
Născut din Sfântul Cer!
Florenta Vatavu
Brasov,
01.02.2021