Viața mea, poezia mea...le aștern aici, cuminți, ca piesele de puzzle.... Le voi aduna, știu sigur, într-o seară de toamnă târzie, pe terasa casei, cu un ceai în mână și, dacă am noroc, cu vreo 3 - 4 nepoței în preajmă ....așa cum făcea și Frusinica mea adeseori...
vineri, 30 septembrie 2016
Din orasul acesta tu esti cel mai frumos
De ce nu m-ai lasat sa te iubesc ?
Cu aripile-ntinse spre tine am venit
Dar mi le-ai rupt ...si brusc...si nefiresc.
N-ai vrut sa fii iar imblanzit !
In ochii tai vad azi o intrebare
La care nu vei mai afla nicicand raspuns.
Mi-am adunat bucatile de aripi...Doare !
Incerc acum sa le lipesc pe-ascuns...
Din orasul acesta tu esti cel mai frumos
Cu ochii tai adanci, patrunzatori,
Cu zambet enigmatic, uneori sfios
Si fruntea incretita de multe intrebari.
Din orasul acesta tu esti cel mai frumos
Si ne aduci in inimi mereu soare.
Desi destinul tau e dureros
Ne daruiesti tot sufletul tau mare.
Desi nu inteleg ce rol vrei azi sa joci,
Si nici de ce mi-ai frant iubirea,
Inca tresar, visez c-o sa ma rogi
Sa ma intorc, doar eu sa-ti fiu menirea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)