E ultima seară pe strada cu tei,
E ultima ploaie în cartier.
Un vechi felinar privește la ei,
Murdar, singuratec străjer.
Doar bănci părăsite văd peste tot
Și unde calc, doar frunze căzute.
Fac slalom, le număr și port
Conversații cu umbrele ude.
Le spun ce visez, că am ales,
Că simt momentul - răscruce,
Iar ele se-animă , îmi dau de-nțeles:
Chemarea simțită e dulce.
De mâine am drum departe de-aici
Și drumu-i frumos, dar străin.
Îmi cos amintiri, mă lepăd de frici
Să pot să trăiesc iar din plin.
Pășesc mai încet, inspir mai adânc,
Mă sprijin de vechiul străjer.
"E ultima toamnă " spun iar în gând,
"E ultima ploaie în cartier !"
F. N. 10.10.2020
Brasov
