Îmi rămâne
De fiecare dată
Poezia,
Ca o oglindă din trecut
În care am sădit clipe
Trăite,
Nu inventate
Și la care mă pot întoarce
Cum se întoarce omul
Către Dumnezeu,
Să afle
Ce a greșit,
Ce a iubit,
Ce a fericit,
Ce a uitat,
Ce a învățat.
Îmi rămân rimele
Pereche,
Așa cum pereche
Am fost și eu
Candva, cuiva.
Îmi rămân rimele
Încrucișate,
Așa cum încrucișate
Mi-au fost drumurile vieții.
Îmi rămân rimele albe,
Așa cum îmi sunt
Clipele ce vor veni.
Cum le voi trăi ?
Îmi rămân eu mie,
Răstignită-n antiteze,
Salvată-n metafore,
O Veronică
Veșnic îndrăgostită
De un Eminescu
Veșnic melancolic.
Îmi rămâne
De fiecare dată
Această poezie,
De fiecare dată
Eu, mie !
Florenta Vatavu
Londra, 10.02.2024
