Mă fură, mă-nvârte, m-aruncă
Vâltoarea numită Destin!
Mă sperii, dar știu că e Sfântă
Lumina de care mă țin.
Prin valuri, pe munți, pe câmpii
Mă trece Destinul grăbit !
Nu te văd , nu te-aud, dar tu știi
Lângă mine să stai neclintit.
Și zbor, dar cad și iar zbor,
Cu aripa stângă-nghețată
Un gând mă-înfioară: "Eu mor!"
Si caut Lumina. Deodată,
Te-aud și te vad și te știu
În toate, în Cer și în mine.
Azi frica dispare-n pustiu.
Lumina mea ești Tu, Iubire !
F. N.
30 Noiembrie 2019
