Tu

 
Mă fură, mă-nvârte, m-aruncă
Vâltoarea numită Destin!
Mă sperii, dar știu că e Sfântă
Lumina de care mă țin!

Prin valuri, pe munți, pe câmpii
Mă trece Destinul grăbit!
Nu te văd, nu te-aud, dar tu știi
Lângă mine să stai neclintit!

Și zbor, și cad și iar zbor,
Cu aripa stângă-nghețată
Un gând mă-înfioară: "Eu mor!"
Si caut Lumina. Deodată,

Te-aud și te văd și te știu
În toate, în Cer și în mine!
Azi frica dispare-n pustiu,
Lumina mea ești Tu, Iubire!

Florenta Vatavu

Brașov
30 Noiembrie 2019

Dezleagă-mă

Cine sunt eu, 
Să-ți cer
Ce nici eu nu-ți pot da?

Tu ești cel ce ești,
Eu nu știu cine sunt...

Sărută palma mea cu palma ta,
Să-mi astâmpăr setea de a fi,
Și învață-mă să urc pe raza de soare 
Aleasă de tine, cu tine…

Cine ești tu,
Să dai năvală în liniștea mea,
Fără să știi,
Fără vreo vină?

Din ce colț de stea te-ai întrupat,
Și te-ai ascuns în visele mele?

Dezleagă-mă, 
De nu e prea târziu!
Iubește-mă... sau… trezește-mă!

Brașov,
Oct 2012

Labirint

Din umbrele noastre 

Am însăilat un labirint,
L-am închinat apoi 

Firului de iarbă,
Îmbătat cândva 

De șoaptele tale cuminți.

Ți-am desenat uitarea 

Cu o singură lacrimă,
Însă era prea strâmtă cătușă visării,
Ca să accepți un ultim popas!

Te aștept să mă descifrezi,
Deși m-ai lăsat deschisă...
Ecoul miresmei tale mă îngână încă,
Sub același fir de iarbă!

Predeal,
excursie final de liceu
17.06.1996