Steluța mea, Sabina mea

Steluța din privirea ta,
Am mai văzut-o undeva,
Printre norii trecători,
Printre crengi de măr și flori!

Te-am visat și te-am simțit,
Te-am chemat și te-am iubit
Încă de prin galaxii!
Steluța mea, știam că vii !

Mi-ai șoptit duios și lung:
"Într-o noapte am s-ajung"
Și, în fiecare noapte,
Mă trezeam în vis de șoapte!

La fiecare tremur fin
Am încercat să nu suspin,
Să nu alung secunda care
Ne-nlănțuia atât de tare!

Și, când deodat-ai răsărit,
Steluță mică de argint,
Am înțeles atunci din nou,
Că Cerul mi te-a dat cadou! 

Florența Vătavu

Pentru fiica mea, (19 Iulie 2009)
Brașov,

Sfârșitu-i mai aproape

Ca ultima petală de trandafir rănit,
Ca ultima secundă din clepsidră,
Simt pulsul firii plângându-mi în șoapte...

Aștept în agonie o lacrimă de cer,
Ascult ecoul geamăn al clipelor deșarte
Și le sărut în mine când pleoapele s-aștern,

Căci, în șoapta firii plânse,
Sfârșitu-i mai aproape...

Rm Sărat,
Sept 1995

Labirint

Din umbrele noastre 

Am însăilat un labirint,
L-am închinat apoi 

Firului de iarbă,
Îmbătat cândva 

De șoaptele tale cuminți.

Ți-am desenat uitarea 

Cu o singură lacrimă,
Însă era prea strâmtă cătușă visării,
Ca să accepți un ultim popas!

Te aștept să mă descifrezi,
Deși m-ai lăsat deschisă...
Ecoul miresmei tale mă îngână încă,
Sub același fir de iarbă!

Predeal,
excursie final de liceu
17.06.1996