Dezleagă-mă

Cine sunt eu, 
Să-ți cer
Ce nici eu nu-ți pot da?

Tu ești cel ce ești,
Eu nu știu cine sunt...

Sărută palma mea cu palma ta,
Să-mi astâmpăr setea de a fi,
Și învață-mă să urc pe raza de soare 
Aleasă de tine, cu tine…

Cine ești tu,
Să dai năvală în liniștea mea,
Fără să știi,
Fără vreo vină?

Din ce colț de stea te-ai întrupat,
Și te-ai ascuns în visele mele?

Dezleagă-mă, 
De nu e prea târziu!
Iubește-mă... sau… trezește-mă!

Brașov,
Oct 2012

Iertăciune

La capul tău de înger adormit,
M-am așezat să scriu vreo două gânduri,
Căci sufletul din nou mi-e chinuit...

Îngenunchez acum cu sufletul în palmă
Și îți șoptesc de iertăciune-un stih,
Că mai greșesc și eu, copil iubit...

Cu D-zeu, cu mine, cu Destinul,

Nu vreau să duc o luptă cruntă!
Aminte mi-e în fiece secundă!

Am fost bătută de valuri de trăiri!
Întinde-mi mâna Doamne, iute!
Și frânge-mi relele porniri! 

Brașov, 2011

Steluța mea, Sabina mea

Steluța din privirea ta,
Am mai văzut-o undeva,
Printre norii trecători,
Printre crengi de măr și flori!

Te-am visat și te-am simțit,
Te-am chemat și te-am iubit
Încă de prin galaxii!
Steluța mea, știam că vii !

Mi-ai șoptit duios și lung:
"Într-o noapte am s-ajung"
Și, în fiecare noapte,
Mă trezeam în vis de șoapte!

La fiecare tremur fin
Am încercat să nu suspin,
Să nu alung secunda care
Ne-nlănțuia atât de tare!

Și, când deodat-ai răsărit,
Steluță mică de argint,
Am înțeles atunci din nou,
Că Cerul mi te-a dat cadou! 

Florența Vătavu

Pentru fiica mea, (19 Iulie 2009)
Brașov,