Cântec - Descântec
În noaptea lui Andrei,
Sub rouă de stele,
Îi invoc pe Zei
Și chem mândre Iele !
Din raze de Lună,
În mijloc de noapte,
Împletesc cunună
Și-o descânt în șoapte.
Ierburi de amor
Presez pe o vatră,
Picurând ușor
Sevă aromată
Din ramuri de soc,
Din ram de alun
Și de busuioc.
În palmă le-adun.
Cu lacrimi curate
Și cânturi le-alint,
Le curg apoi toate
În cupă de argint.
Ielelor ofer
Licoarea creată
În schimb, eu le cer
Să dansăm deodată,
Magic să mă-nvârt
În hora diafană,
De mine să uit
Pân' la primăvară.
Să plutim deasupra
Frunzelor uscate,
Să mă îndrăgească
Și să fim surate.
Zeilor ofer
Din licoarea mea
În schimb eu le cer
Dragoste să-mi dea:
Suflet în oglindă,
Inimă de leu,
Mângâiere blândă,
Alături mereu,
Ochi de ciocolată,
Buze savuroase,
O frunte înaltă,
Păr ca de mătase,
Aer visător
De poet rebel,
Foarte iubitor,
Ghidul meu spre Cer !
Dansul și iubirea
Să mi se-mplinească,
Suflu peste vatră,
Focul să pornească !
Să dispară vina,
Să ardă necazul,
Să vină Lumina,
Sărutând obrazul.
Dintre lumi străine
Chiar în prag de vatră,
Plutești înspre mine,
Ție mă dau toată !
Pădurea și focul
Ne unesc în veac,
Magic este locul
Unde îmi ești leac !
Până dimineață
Ne veghează Luna,
Ielele ne-nalță
Și ne țin cununa !
Cunună de-alun
Să ne fie ceasul bun !
Cunună de busuioc
Să ne țină la un loc !
Cunună de mărgăritar,
Să ne îmbrăcăm în har !
F. N.
Londra,
08.12.2020
