Dezleagă-mă

Cine sunt eu, 
Să-ți cer
Ce nici eu nu-ți pot da?

Tu ești cel ce ești,
Eu nu știu cine sunt...

Sărută palma mea cu palma ta,
Să-mi astâmpăr setea de a fi,
Și învață-mă să urc pe raza de soare 
Aleasă de tine, cu tine…

Cine ești tu,
Să dai năvală în liniștea mea,
Fără să știi,
Fără vreo vină?

Din ce colț de stea te-ai întrupat,
Și te-ai ascuns în visele mele?

Dezleagă-mă, 
De nu e prea târziu!
Iubește-mă... sau… trezește-mă!

Brașov,
Oct 2012

Iertăciune

La capul tău de înger adormit,
M-am așezat să scriu vreo două gânduri,
Căci sufletul din nou mi-e chinuit...

Îngenunchez acum cu sufletul în palmă
Și îți șoptesc de iertăciune-un stih,
Că mai greșesc și eu, copil iubit...

Cu D-zeu, cu mine, cu Destinul,

Nu vreau să duc o luptă cruntă!
Aminte mi-e în fiece secundă!

Bătut-am fost de valuri de trăiri!
Întinde-mi mâna Doamne, iute
Și frânge-mi relele porniri! 

Brașov, 2011

Steluța mea, Sabina mea

Steluța din privirea ta,
Am mai văzut-o undeva,
Printre norii trecători,
Printre crengi de măr și flori!

Te-am visat și te-am simțit,
Te-am chemat și te-am iubit
Încă de prin galaxii!
Steluța mea, știam că vii !

Mi-ai șoptit duios și lung:
"Într-o noapte am s-ajung"
Și, în fiecare noapte,
Mă trezeam în vis de șoapte!

La fiecare tremur fin
Am încercat să nu suspin,
Să nu alung secunda care
Ne-nlănțuia atât de tare!

Și, când deodat-ai răsărit,
Steluță mică de argint,
Am înțeles atunci din nou,
Că Cerul mi te-a dat cadou! 

Florența Vătavu

Pentru fiica mea, (19 Iulie 2009)
Brașov,

"Jurnal filozofic"de C-tin Noica

"E rău să nu asculți, dar mai rău este să asculți și să nu ții minte"

"Stări de spirit trebuie date altora, nu conținuturi, nu sfaturi, nu învățături".

"Ignoranță, câtă viață e în tine ! " 

"Filozofia te învață să gândești, nu adevărul ".

"Există adevăruri, nu adevăr, există realități nu realitate"!

Totuși prea devreme !

E ultima toamnă
Și totuși prea devreme să cobori...
Ți-a pierit teama de-ntuneric?

Mai zboar-un porumbel visând
S-atingă Cuvântul...
Cât va dura oare până va mirosi a ars?

Iartă-mi tăcerea,
Iartă-mi îndrăzneala fierbinte
De a te căuta dincolo de prag,
Încerc să-l sfărâm cu gânduri...

Mi-e sete să urlu: ZĂBOVEȘTE !!!

Oreavu, 6 oct. 1996
Eufrosinei Roman

Perpetuu

Sub frunze de măslin
Se ascund sfere de nori
Mirosind exotic si negru!

În teiul dulce fug valuri
Înțepate de aripi astrale,

Iar în lacrima unei sălcii
Mi se numără visele
De când eram ciocârlie...

Rm Sărat,
1996

De-ai fi ...

De-ai fi Neptun,
Aș fi o sirenă, să plutesc în tine!

Ți-aș săruta fiecare coral
Și mi-aș face cunună de alge,
Lăsându-ți lacrimile verzi să-mi scalde trupul!

Rm Sărat,
1995

Sfârșitu-i mai aproape

Ca ultima petală de trandafir rănit,
Ca ultima secundă din clepsidră,
Simt pulsul firii plângându-mi în șoapte...

Aștept în agonie o lacrimă de cer,
Ascult ecoul geamăn al clipelor deșarte
Și le sărut în mine când pleoapele s-aștern,

Căci, în șoapta firii plânse,
Sfârșitu-i mai aproape...

Rm Sărat,
Sept 1995

Labirint

Din umbrele noastre 

Am însăilat un labirint,
L-am închinat apoi 

Firului de iarbă,
Îmbătat cândva 

De șoaptele tale cuminți.

Ți-am desenat uitarea 

Cu o singură lacrimă,
Însă era prea strâmtă cătușă visării,
Ca să accepți un ultim popas!

Te aștept să mă descifrezi,
Deși m-ai lăsat deschisă...
Ecoul miresmei tale mă îngână încă,
Sub același fir de iarbă!

Predeal,
excursie final de liceu
17.06.1996