Mi-e frig si frica; unde sunt ?
Nu văd prea bine împrejur...
E întuneric și mă-ntreb
Cate mai pot să-ndur..
Tu cine ești ? De unde vii ?
Te rog sa nu-mi faci rău !
Ahh, cât e de bine
Să mă-ncălzești la pieptul tău !
Aud ceva: un zgomot slab,
Ritmat și cunoscut !
Să nu mă lași deoparte iar,
Frica-mi dispare, de-l ascult !
E cald și bine când mă mângâi
Și nu mai tremur, dintr-o dată.
Să pot vorbi aș vrea acum:
Ești mama mea adevărata ?
De ce fug munții pe fereastră ?
Și cine sunt aceștia toți ?
Ascunde-mă în sânul tău,
Ferește-mă de răi și hoți !
Adorm adânc, în sân de mamă
Și mă-ncred în mângâieri.
Știu că orice-ar fi, de-acum
Ea nu mai pleacă nicăieri !
Dar câteodată gem în somn,
Visez adânc, oftez adânc.
Ceva, dar nu știu ce anume,
Simt că lipsește; încep să plâng,
Dar mămica mă cuprinde,
Mă alintă-ncetișor,
Îmi șoptește, chiar îmi cântă
Despre dragoste și dor.
Ah, deodată, ne mișcam,
Dintre vise eu tresar,
Si prin gerul de afara
Nasul imi îngheață iar.
Și-ntr-un timp, batem la ușă.
Se deschide imediat.
Un morman de păr apare
Uff ! Tare m-am speriat !
E fetiță, tot ca mine,
Creață e, cum sunt și eu.
Un picuț e mai înaltă
Și râde, râde mereu !
Mă înhață de la mama,
Mă cuprinde, mă privește,
Mă sărută pe urechi
Și mă rostogolește.
Stai puțin, că sunt micuță
Și abia stau pe picioare !
Dă-mi mai bine niște apă
Și ceva bun de mâncare !
Mama stă și râde toată.
Pe-amândouă ne privește.
Luminoasa, fericită,
Repetă că ne iubește.
Uite-așa deci am ajuns
Într-o veselă căsuță:
Răsfățată, alintată,
Surioară de fetiță !
F.N. 30 Aprilie 2021
Izzy, 6 ani