marți, 10 noiembrie 2020

Nu mai accept rebuturi


Suveniruri și-obiecte,

De azi, nu mai adun,
Nici pietre colorate,
Nici poze de album,

Iar scoicile le las
Nisipului fierbinte,
Dar le păstrez intacte
În inimă și minte.

Scrisori de dor și drag
Pot să le ard pe loc,
Căci slova lor trăiește
În sufletu-mi de foc !

Și vântului ofer
Petalele uscate
Din rozele primite
Și nalbe adunate.

Nu mai filtrez trăirea
Prin niciun aparat
Și nu mai strâng dovezi
A ce-am trăit odat'.

Mi-e ochiul însetat
Și spiritul atent,
Astfel mă împlinește
Momentul din prezent !

Mai clară-i amintirea:
Căci o găsesc în gând
Și-o retrăiesc aievea
În inimă, adânc.

Uitam adesea deci
Să savurez prezentul
Și mă grăbeam turbată
Să-nregistrez momentul.

Priveam prin ochiul rece, 
Al vreunui telefon,
Trăiam doar virtual,
Uitând că sunt un om.

Hârtii, mărgele, frunze, 
Luate, cumpărate,
Grămezi întregi pe rafturi,
Din locuri vizitate,

Stăteau cuminți, tăcute,
Să le ating din nou,
Să mă transpun prin ele
"Pictând" un vechi tablou.

Trăiam sintetic viața,
Simțeam un gol mereu,
Mă rătăceam prin ere,
Puzzle făceam din EU.

Nu mai accept rebuturi
De clipe și-ntâmplări:
Ființa mi-o hrănesc
Privind mărețe zări !

În trupul meu vibrează
Frumoasele trăiri
Așa îmi pun deoparte
Provizii de-amintiri ! 

F. N. Londra, 10.11.2020