Cântec - Descântec

Cântec - Descântec

În noaptea lui Andrei, 

Sub rouă de stele, 

Îi invoc pe Zei

Și chem mândre Iele !

Din raze de Lună, 

În mijloc de noapte, 

Împletesc cunună

Și-o descânt în șoapte. 

Ierburi de amor

Presez pe o vatră, 

Picurând ușor 

Sevă aromată

Din ramuri de soc, 

Din ram de alun

Și de busuioc. 

În palmă le-adun. 

Cu lacrimi curate

Și cânturi le-alint, 

Le curg apoi toate

În cupă de argint. 

Ielelor ofer

Licoarea creată

În schimb, eu le cer

Să dansăm deodată, 

Magic să mă-nvârt

În hora diafană, 

De mine să uit

Pân' la primăvară. 

Să plutim deasupra

Frunzelor uscate, 

Să mă îndrăgească 

Și să fim surate. 

Zeilor ofer

Din licoarea mea

În schimb eu le cer

Dragoste să-mi dea:

Suflet în oglindă, 

Inimă de leu, 

Mângâiere blândă, 

Alături mereu,

Ochi de ciocolată, 

Buze savuroase,

O frunte înaltă,

Păr ca de mătase,

Aer visător

De poet rebel, 

Foarte iubitor, 

Ghidul meu spre Cer ! 

Dansul și iubirea

Să mi se-mplinească, 

Suflu peste vatră, 

Focul să pornească ! 

Să dispară vina, 

Să ardă necazul, 

Să vină Lumina, 

Sărutând obrazul. 

Dintre lumi străine 

Chiar în prag de vatră, 

Plutești înspre mine, 

Ție mă dau toată ! 

Pădurea și focul 

Ne unesc în veac,

Magic este locul

Unde îmi ești leac ! 

Până dimineață

Ne veghează Luna, 

Ielele ne-nalță 

Și ne țin cununa ! 

Cunună de-alun

Să ne fie ceasul bun ! 

Cunună de busuioc

Să ne țină la un loc ! 

Cunună de mărgăritar, 

Să ne îmbrăcăm în har !

F. N. 

Londra, 

08.12.2020

“No thoughts, no time, no fear ! “

 “No thoughts, no time, no fear ! “

HE said to me one night. 

I am a fearless soul

After that blink of light ! 

“Don't ask somebody else

Who are you every day, 

Just ask yourself instead, 

Make love and breathe and pray ! 

The meaning of your life

You'll find if you desire ! 

So keep looking for it, 

Inside you is a fire ! 

The truth will find you soon ! 

The path you took is right ! 

Just look ahead not back, 

Enjoy the sunny sight ! 

Feed every day your soul, 

Say " Hello " to the Sun, 

Drink water from the rivers

And trough the forests run ! 

Attention pay to mind, 

She wants to mock your heart ! 

Refuse to listen to it, 

Even it seems too hard ! "

HE said the path of heart

Is always the right way ! 

I took it and I found 

The answer of my pray !

F. N. 

London, 29 Nov 2020

🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🧠

„Fără gânduri, fără timp, fără frică! „ 

Mi-a spus EL într-o noapte. 

Sunt un suflet neînfricat

După clipirea aceea de lumină! 

„Nu întreba pe altcineva 

Cine ești tu în fiecare zi, 

Întreabă-te pe tine în schimb, 

Fă dragoste și respiră și roagă-te ! 

Sensul vieții tale

Îl vei găsi dacă dorești ! 

Continuă să-l cauți, 

Înăuntrul tău este un foc! 

Adevărul te va găsi în curând! 

Calea pe care ai luat-o este corectă!

Uită-te înainte, nu înapoi, 

Bucură-te de vederea însorită! 

Hrănește-ți în fiecare zi sufletul,

Spune "Bună ziua” Soarelui, 

Bea apă din râuri 

Și prin păduri fugi! 

Atenție la minte, 

Vrea să-ți păcălească inima ! 

Refuză să o asculți, 

Chiar dacă pare prea greu! " 

EL a spus:  "Calea inimii

Este întotdeauna cea corectă !" 

Am urmat-o și am găsit 

Răspunsul rugăciunii mele !

F. N. 

Londra, 29 Nov 2020

Doar noi

 

E semiîntuneric
În mansarda noastră. 
Un flaut se aude
Încet, ca un descânt.

Am tresărit deodată,
Simțindu-ți pielea caldă
Și brațe ferme-n juru-mi,
Dar strânsul lor e blând.

Am încă pleoape grele...
Respir adânc, mai rar
Și corpu-mi se-arcuiește,
Mulându-se pe-al tău.

E vis, ori e aievea?
Mă-ntreb înfiorată,
Simțindu-ți răsuflarea
Fierbinte-n părul meu.

Din creștet până-n tălpi
Și invers, ca-ntr-un joc,
Ne șerpuiesc fiori:
Dulce premeditare !

Sincronizați în tot,
Ne căutăm privirea,
Ne spunem fără vorbe
Cât ne dorim de tare.

Să gust din Suflul tău,
Mai dulce decât viața,
Să sorbi din mine Duh,
Ne-ntrecem înzecit.

Înlănțuiți de-o noapte
Ce pare-o veșnicie,
Am evadat în neant
Iar timpul s-a oprit.

Nu are început,
Nu are un final,
Acum, aici, a noastră
Iubire vrea să ardă !

Sunt zori sau e amurg ?
Nu știm, nu vrem să știm !
În suflet ne e Soare
Iar noi, într-o mansardă.

F. N. 13.11.2020 

London

Nu mai accept rebuturi

Suveniruri și-obiecte,
De azi, nu mai adun,
Nici pietre colorate,
Nici poze de album,

Iar scoicile le las
Nisipului fierbinte,
Dar le păstrez intacte
În inimă și minte.

Scrisori de dor și drag
Pot să le ard pe loc,
Căci slova lor trăiește
În sufletu-mi de foc !

Și vântului ofer
Petalele uscate
Din rozele primite
Și nalbe adunate.

Nu mai filtrez trăirea
Prin niciun aparat
Și nu mai strâng dovezi
A ce-am trăit odat'.

Mi-e ochiul însetat
Și spiritul atent,
Astfel mă împlinește
Momentul din prezent !

Mai clară-i amintirea:
Căci o găsesc în gând
Și-o retrăiesc aievea
În inimă, adânc.

Uitam adesea deci
Să savurez prezentul
Și mă grăbeam turbată
Să-nregistrez momentul.

Priveam prin ochiul rece, 
Al vreunui telefon,
Trăiam doar virtual,
Uitând că sunt un om.

Hârtii, mărgele, frunze, 
Luate, cumpărate,
Grămezi întregi pe rafturi,
Din locuri vizitate,

Stăteau cuminți, tăcute,
Să le ating din nou,
Să mă transpun prin ele
"Pictând" un vechi tablou.

Trăiam sintetic viața,
Simțeam un gol mereu,
Mă rătăceam prin ere,
Puzzle făceam din EU.

Nu mai accept rebuturi
De clipe și-ntâmplări:
Ființa mi-o hrănesc
Privind mărețe zări !

În trupul meu vibrează
Frumoasele trăiri
Așa îmi pun deoparte
Provizii de-amintiri ! 

F. N. Londra, 10.11.2020

Tu, Galatheea !

Pygmalion sunt eu,
Iar tu, o Galathee ! 
Din rugi te-ai întrupat
Și doruri de femeie !

Ești plăsmuit perfect
Din șoapte chemătoare !
Din vise frământate
Eu te-am sculptat, se pare !

Frumoasa Afrodita
Și Dumnezeu cel bun, 
Sătui de plânsul meu, 
S-au hotărât acum

Să sufle duh de viață
Peste năluca ta,
Un trup să-ți dăruiască
Pentru iubirea mea.

Toti Zeii s-au rugat
La Eros, pentru noi,
De dor să ne descânte,
Unul să fim, nu doi.

El semn divin mi-a dat
Pe când visam la tine, 
Într-una dintre nopți,
Vrând chinul să-mi aline.

Eu nu știam că Zeii
În cer s-au întrunit,
Uimiți de-așa iubire,
Uimiți de-așa iubit ! 

Și nici că Afrodita
Cu Dumnezeul Sfânt
Pace-au făcut îndat',
Privind înspre Pământ

La tot ce eu ceream ! 
Dar uite ce minune,
Că ruga mea fierbinte
Fac Zeii să se-adune, 

Pentru că te-am cerut
Cu foc, în visul meu
Și pentru că-mi doresc
Iubirea ta, mereu ! 

Pygmalion și tu,
Iar eu și Galatheea,
Meniți de când e lumea:
Barbatul și femeia ! 

F. N 24 Oct 2020

Suntem un TOT !

 

Port după mine
Speranțe și Vise
Și nu toate sunt ale mele.

Sunt multe și mari,
Cu nume diverse
Și văd că au lacrimi în ele.

Abia m-au văzut,
Dar mă urmează
Pe drumul pe care am plecat.

De-ar ști că-i furtună
În sufletul meu,
Un pas n-ar mai face, deodat' ! 

Dar merg și mă lupt
Cu frica de nou
Simțind că Planul e mare,

N-am voie să cad,
N-am voie să fug,
Sunt mulți care-așteaptă salvare ! 

Eu zbor și le-arăt
Poteca visată
În visul nostru comun

Și dacă n-o văd,
Pe loc o-nfirip,
Mă opresc, aștept și le spun

Secretul ce face
Din vis realitate:
Să mergi mai departe, decis,

Să nu te oprești,
S-asculți doar de tine,
Căci visul e-al tău și-i precis,

Că altul nu știe
Ce simți, ce gândești,
Doar tu poți Destinul să-ntorni !

Eu tremur și tac,
Îi duc mai departe,
Prin valea cu foc și dragoni.

Mă lupt și mă rog,
Mă rog și tot merg, 
Pășesc mai slăbită prin tină

Și caut în mine
Putere și zvâc
Să pot să-i duc la Lumină.

Privesc înainte,
Îi chem ne-ncetat,
Aștept, dacă unii-s mai lenți. 

Deși n-am busolă,
În mine se-ncred, 
Pe drum devin mai atenți

Și calcă mai drept,
Mai apăsat,
Știind că e singura șansă.

Cu timpul se-ajută,
Și mâna își dau,
Ca-ntr-o benefică transă.

În urmă privesc:
Sunt lanțuri de Vise
Unite, mergând în tandem. 

Ce bucurie ! 
Ce împlinire ! 
Acesta e scopul suprem:

Să fiu doar prilej,
Să fiu doar scânteia,
În ei să aprind curaj de luptă.

Dar eu fără ei,
N-aș avea sens
Și calea mi-ar fi mai abruptă.

Sunt zaua din lanț
Și de obosesc, 
Acum sunt convinsă că pot

Să-ncetinesc, 
Odihnă să caut:
Împreună suntem un TOT ! 
F. N. 23.10.2020

Leac pentru DOR

Sunt doruri pe care nu poți să le grăiești 

În vorbe simple, terestre. 

Prin ceruri, prin stele te-arunci, rătăcești 

Și printre hagade rupestre. 

Te-nalți, te afunzi, plutești, te îngropi 

În Cosmos și peșteri, pe rând, 

Văzduhuri și iad și diavoli și popi

Invoci derutată, plângând 

                 

Și vrei să le strigi să facă ce vor 

Cu sufletul tău rătăcit ! 

Să scoată din el povarnicul DOR

De-o oră și-un veac, ne-mplinit ! 

Deodată, în vis, împrejur și în tine

Îl vezi, îl simți, îl respiri. 

E-acolo demult. Zâmbești cu uimire:

Divină spirală de firi ! 

Un calm te-nconjoară, te umple de sens,

În piept ți-e mai cald, mai ușor. 

Dispare în neant tot chinul imens: 

IUBIREA e leac pentru DOR !

F. N. 15.10. 2020

Ultima

 

E ultima seară pe strada cu tei,
E ultima ploaie în cartier.
Un vechi felinar privește la ei,
Murdar, singuratec străjer.

Doar bănci părăsite văd peste tot
Și unde calc, doar frunze căzute.
Fac slalom, le număr și port
Conversații cu umbrele ude.

Le spun ce visez, că am ales,
Că simt momentul - răscruce,
Iar ele se-animă , îmi dau de-nțeles:
Chemarea simțită e dulce.

De mâine am drum departe de-aici
Și drumu-i frumos, dar străin.
Îmi cos amintiri, mă lepăd de frici
Să pot să trăiesc iar din plin.

Pășesc mai încet, inspir mai adânc,
Mă sprijin de vechiul străjer.
"E ultima toamnă " spun iar în gând,
"E ultima ploaie în cartier !"
F. N. 10.10.2020
Brasov

Destinații

Sunt două locuri pe lumea asta 

unde vreau negreșit să ajung: 

Unul este visul tău

din prima noapte împărtășită cu mine,

Al doilea, celula cea mai ascunsă 

din inima ta.

Vreau să mă ghemuiesc acolo,

Să închid ochii și să ascult tic-tac-ul ei

Atat de intim, divin !

Vreau să nu afle nimeni că sunt acolo, în afara de tine

Si, chiar dacă vrei să mă scoți vreodată, 

Să nu o poți face decât cu prețul vieții tale ! 

Vreau să ajung acolo

Plecând de la degetul mic 

al piciorului tău stâng,

Să urc prin falangă, 

Încet, șerpuitor, 

Să fac o piruetă în venele gleznei tale, 

Apoi, la fel de lent și savuros, 

Să urc prin pulpa fremătătoare, 

Prin căușul cald al genunchiului, 

Prin artera principală 

din coapsa ta ferma și bronzată. 

Aș vrea să mă întâlnesc cu un fior, 

Pe care să nu-l las să treacă 

Decât dacă îmi dă bir un sărut, 

Mai apoi să mă dizolv, 

Să mă disipez pe șoldurile tale puternice, de vânător.

Aș vrea apoi să mă opresc,

Să fac un popas, că deh, 

Voi fi obosit de atâta bucurie ! 

Să mă odihnesc aș vrea, exact, 

dar exact pe rădăcina vieții tale 

și să mă fac una cu ea. 

Să renasc de acolo mai sus, 

Pe raza de lumină ce te străbate cu sens;

ea sa fie însetată de mine. 

Să mă las purtată de lumina aceasta prin toți rărunchii tăi, 

Prin toate ale tale pământești,

Fără teamă, fără ganduri, 

Fără așteptări, 

Până în acel loc

Unde ziceam 

că vreau să mă ghemuiesc.

Ajunsă acolo, aș vrea să uit de mine, 

Să uite toți de mine,

Să nu mai aud nimic,

decât cu ale tale, 

Să nu mai vad nimic,

decât cu ai tăi, 

 SĂ FIU TU ! 

Atât !  

În aceste două locuri 

aș vrea să ajung:

Visul tău din prima noapte împărtășită cu mine

Și cea mai adâncă celulă din inima ta. 

Restul e doar un surogat de trăire !

F. N. 29. 09.2020

Antidot

 

Ca să ajung la tine, mi-am alungat din suflet 

Himere-ntunecate și alte frici păgâne ! 

Ca să te țin în brațe, m-am războit cu temeri

Ce nu credeam vreodată că pot să le dobor ! 

Ce mare e dorința-nfiripată ieri

Din inimile noastre frumoase și nebune ! 

E forța ce m-animă să mă ridic din neguri, 

Să mă inalț visând și-apoi să pot să zbor! 

Te caut de când lumea creat-a fost de EL

Și L-am rugat fierbinte să mi te-arate mie

Azi te-am aflat. Ahh, ce uimire sfântă ! 

Ai fost mereu în mine, în inimă, adânc ! 

Săruturile toate, primite peste ceruri, 

Îmbrățișari promise, visata armonie

Ți le-am adus acum, să le gustăm deodată, 

 La inceput de Soarta, drept sacru legământ !

Animalul tabacit sau Iada nepacalita

Un animal cu gura mare

Si cam paros de fel, 

Credea ca este cel mai tare

Si nimeni nu mai e ca el ! 

Pe toți ceilalți ii injura

Ca n-au ! Ca fac ! Ca dreg ! 

Nici-un vecin nu indraznea

Sa-i spună ca e jeg ! 

Si, intr-o zi cand ii veni

Sa "jumuleasc" -o iada, 

Cu coarne-n in freza se trezi, 

De nu-i veni sa creada ! 

De jos, incet, s-a ridicat

Si a-ncercat sa spuna 

Ca are dreptul, ca-i bărbat ! 

Si-a luat din nou, un corn in gura ! 

De lovitura ametit, 

A dat sa se adune, 

Dar iada iar l-a-nvinețit, 

Sa stie ca-i pe bune ! 

Cand in sfârșit s-a ridicat, 

Văzând ca nu-i de gluma, 

Incet, incet s-a-ndepartat, 

Zicandu-i ca-i nebuna, 

Ca ce greseala a facut

Sa nu se lase jumulita ! 

Ca sigur i-ar fi si plăcut ! 

Dar iada n-a fost păcălita. 

El oare a-nteles mesajul? 

Ca, oricat de dur ai fi, 

Unul mic are curajul

Sa pună punctul pe i ? 

Cand in cap nu ai nimic, 

Tu degeaba faci pe durul, 

Ca apare unul mic, 

Sa iti tabaceasca curul ! 

Mea Ars Poetica

Eu n-aștept niciun premiu, 

Nu am niciun merit, nici nu doresc vreo fală ! 

Eu sunt doar mesagerul

Când stihurile vor, din neant, să tot răsară. 

Izvorul meu e Cerul

Și Soarele și Luna și stelele de vară ! 

Eu sunt un simplu scrib, 

Prin care EL alină un dor sau o durere, 

A celui care așteaptă, 

Din Cer, un semn de tandră mângâiere 

Si care,-n sfântă șoaptă, 

Tot speră, se roagă și Iubire cere ! 

La ceasul 3, în noapte, 

Prin mine trece Raza, ca un profund mister...

Neliniștile toate 

Le-astâmpăr cu Lumina venită de la EL. 

Cuvintele se-mbină , 

Se-nlănțuiesc mirific și-apoi vi le ofer. 

Din transă mă trezesc

Și nu mai știu nimic din Sfânta Luminare. 

Uimită, recitesc

Răspunsul așteptat la câte o-ntrebare. 

Așa imi regăsesc 

Si eu, în miez de noapte, o dulce alinare. 

Eu n-aștept niciun premiu, 

Nu am niciun merit, nici nu doresc vreo fală ! 

Eu sunt doar mesagerul

Când stihurile vor, din neant, să tot răsară. 

Izvorul meu e Cerul

Și Soarele și Luna și stelele de vară ! 

F.N.

08 aug 2020

C. B.

Ai nume cu iz de portocală și de brad,
Iar vocea ta e un căuș de vise
În care fericită mereu cad,
În clipa când speranțele-mi sunt stinse.

Străbați într-o secundă Pământul când m-auzi
Plângând în stihuri frământarea mea,
Și știi, cum nimeni nu știe, să-mi răspunzi,
Iar eu mă simt iubită-n veci deja.

Nu știu dacă e cert sau este doar un gând
Ce văd că se-nfiripă azi în mine,
Atât eu sper, ca-n sufletul tău blând,
Să vrei, măcar un secol, să fiu lângă tine.

Dar, dacă tot ce simt, iluzii sunt, deșarte,
As vrea să știu de-acum, să nu mai sper.
Mai bine să nu vii, decât străini în fapte
Și-ți voi purta iubirea doar în adâncul cer.

Dar dacă tot ce simt, e și a ta simțire,
Să nu îmi spui, să văd, ca într-un joc,
Cum  vâlvătaia  se-aprinde-n a ta fire
Si, când apari, înlănțuiți, să ardem la un loc.


F. N. 

05 Aug 2020

CE ESTI?

CE ESTI ?

Ce vrei ?
Foc neoprit
Ce taci?
O viata golită
Ce ai?
Vis ne-mplinit
Ce ești ?
Iluzie dorită

Ce mănânci?
Inimi virgine
Ce plângi?
Nimic și de toate
Ce oferi?
Uitare de sine
Ce respiri?
Șoapte sacadate

Ce strigi?
Curaj de schimbare
Ce-arunci?
Povara ivită
Ce bei?
Lacrimi amare
Ce ești ?
Fantoma iubită

Ce zici?
Tăceri dureroase
Ce dormi?
Clipe-coșmar
Ce poți ?
Destine întoarse
Ce simți ?
Un dulce amar

CE EȘTI ?
DESTIN IREAL !

 
    ♥️ " Nu te îndrăgosti de o femeie care citește, de o femeie care simte prea mult, de o femeie care scrie…

      Nu te îndrăgosti de o femeie plină de vrajă, pasională, nebună.

      Nu te îndrăgosti de o femeie care gândește, care știe ea ce știe, și, mai mult, știe să zboare; o femeie sigură de ea însăși.

      Nu te îndrăgosti de o femeie care râde sau plânge când face dragoste, care știe să-și preschimbe trupul în spirit; și, cu atât mai puțin, de una care să iubească poezia (ele sunt cele mai periculoase), sau care să stea o jumătate de oră contemplând o pictură și care să nu știe să trăiască fără muzică.

     Nu te îndrăgosti de o femeie rebelă și care simte o imensă oroare față de nedreptate. De una

căreia să nu-i placă, deloc, să se uite la televizor. Nici de o femeie care e frumoasă, oricum i-ar fi chipul și corpul.

      Nu te îndrăgosti de o femeie însuflețită, jucăușă și lucidă și ireverențioasă.

      Să nu-ți dorești să te îndrăgostești de o asemenea femeie.

      Pentru că, atunci când te îndrăgostești de o femeie ca ea, fie că rămâne cu tine sau nu, fie că te iubește sau nu, de la ea, de lângă o asemenea femeie, nu te mai întorci NICIODATĂ la ce erai înainte ".
     
          Martha Rivera Garrido

Regasire

Oglindă mișcătoare, mereu vie,
Azi mi-ai vorbit ca niciodat'
Și m-ai redat pe mine, mie
Cu alge, pescăruși m-ai alinat.

Cu albe-nlănțuite șoapte
Mă liniștești, mă-ngâni misterios,
M-ademenesti tot mai aproape
Și-mi departezi oftatul dureros.

De multe ori mi-ai mângâiat privirea
Și spuma-ți de dantel-am sărutat ,
Dar abia azi mi-am înțeles menirea
Și rătăcirea mea s-a incheiat.

Cu lacrimile-ți verzi imi cureți trupul
Și sufletul mi-l răcorești cântând
Despre Iubirea care-nvinge Timpul,
Căci restul e doar pulbere în vânt.

Și-n ale tale unde primitoare
Mi-aș arunca Visarea, să o duci
Departe-n lumea asta mare,
Să -i crească aripi și atunci,

De prin înalt să -mprăștii eu Iubire,
Speranță si Curaj nebiruit,
Ca, OMUL, iar să creadă-n tine,
Să afle câte ai de dăruit .

Totuna suntem, azi, ca ieri și mâine ,
De parcă împreună ne-am născut
Si fiecare blândă unduire
Îmi spune: fără tine eu nu sunt !
F. N. 11.08.2016, Tuzla

Candva...

Mi-am construit palat
Din vise îndrăznețe,
Din gânduri, o mie,
Din muzici de dor,
Din stihuri de iubire.

Construiesc palatul
În fiecare zi, pentru tine !
Știu că îl vezi,
Pentru că mi-ai mângâiat visele
Cu speranțe.
Stiu că vrei să vii,
Pentru că mi-ai ghicit gândurile
Din priviri.

Stiu că arde în tine
Dorința,
Pentru că, atunci,
Între două lumi,
Odată cu sărutul nostru,
Timpul s-a oprit în loc!

Îmi fac palat
În fiecare noapte,
Din nălucirile buzelor mele
În pletele tale rebele,
Din șoaptele tale oftate,
Pe gâtul meu înfiorat.

Îmi fac palat
În fiecare clipă,
Iar în următoarea,
Nimic nu mai are sens!

Ești piesa lipsă
Din puzzle-ul vieții mele,
Dar mă încăpățânez
Să construiesc,
Să visez...

Doar așa pot continua
Acest parșiv joc, Viața !

Cândva, între două lumi,
Timpul s-a oprit în loc,
Însă noi am ales diferit !

F. N.
19 Ianuarie 2020

Azur...

                                              

❤️
Albaștri, ireali,
sunt ochii tăi, iubite!
În ei mă oglindesc
mai clar decât mă știu.
Dezleg în ei cărări
de Soartă răsucite.
Așa învăț încet, încet,
din nou, să fiu.

Azurul lor nu-l au
Oceanul și nici Marea,
Al Cerului senin
pălește când apar,
Plutesc în ei Iubirea,
Speranța și Visarea,
Să-i mai sărut, aș vrea,
un singur veac, măcar!

Safire sunt, ori foc
din Lumi-Mistere?
Hipnotizată-n noapte,
mă rog să nu clipești,
Căci teamă-mi e că pierd 

Secundele-Avere,
În care, fără vorbe,
îmi spui că mă iubești!

Și Timpul eu îl blestem,
să stea o veșnicie,
Să nu ne rupă vraja
din noaptea de Ajun!
Prin ochii tăi, iubite,
curaju-mi reînvie:
Aleg făr' ezitare,
sa merg pe al tău drum.
❤️
F. N.
31.12.2019