Sunt doruri pe care nu știi să le grăiești
În vorbe simple, terestre,
Prin ceruri, prin stele te-arunci, rătăcești
Și printre hagade rupestre.
Te-nalți, te afunzi, plutești, te îngropi
În Cosmos și peșteri, pe rând,
Văzduhuri și iad și diavoli și popi
Invoci derutată, plângând
Și vrei să le strigi să facă ce vor
Cu sufletul tău rătăcit!
Să scoată din el povarnicul DOR
De-o oră și-un veac, ne-mplinit!
Deodată, în vis, împrejur și în tine
Îl vezi, îl simți, îl respiri!
E-acolo demult! Zâmbești cu uimire:
Divină spirală de firi!
Un calm te-nconjoară, te umple de sens,
În piept ți-e mai cald, mai ușor,
Dispare în neant tot chinul imens:
IUBIREA e leac pentru DOR!
Florenta Vatavu
Brașov
15.10. 2020