Pygmalion sunt eu,
Iar tu, o Galathee !
Din rugi te-ai întrupat
Și doruri de femeie !
Ești plăsmuit perfect
Din șoapte chemătoare !
Din vise frământate
Eu te-am sculptat, se pare !
Frumoasa Afrodita
Și Dumnezeu cel bun,
Sătui de plânsul meu,
S-au hotărât acum
Să sufle duh de viață
Peste năluca ta,
Un trup să-ți dăruiască
Pentru iubirea mea.
Toti Zeii s-au rugat
La Eros, pentru noi,
De dor să ne descânte,
Unul să fim, nu doi.
El semn divin mi-a dat
Pe când visam la tine,
Într-una dintre nopți,
Vrând chinul să-mi aline.
Eu nu știam că Zeii
În cer s-au întrunit,
Uimiți de-așa iubire,
Uimiți de-așa iubit !
Și nici că Afrodita
Cu Dumnezeul Sfânt
Pace-au făcut îndat',
Privind înspre Pământ
La tot ce eu ceream !
Dar uite ce minune,
Că ruga mea fierbinte
Fac Zeii să se-adune,
Pentru că te-am cerut
Cu foc, în visul meu
Și pentru că-mi doresc
Iubirea ta, mereu !
Pygmalion și tu,
Iar eu și Galatheea,
Meniți de când e lumea:
Barbatul și femeia !
F. N 24 Oct 2020
