English 

A few minutes ago

I prayed English

and I got scared.

Who am I ?

"It doesn't matter the language you pray in, I bless you! ",

HE said.

A few days ago

I wrote English poems 

and I doubted it.

Who have I become ?

" It doesn't matter the language you write in, I understand you! ",

HE answered.

My daughter has an English heart,

Even if she has no English roots.

My daughter's dreams are English.

She wants to fly and share them

Singing Love, Peace, Hope.

HE speaks trough her.

I am not scared anymore.

F.N. London, 13 Oct 2021

Happy in unhappiness 

On the whitest nights

you can have the darkest thoughts

or the clearest visions.

They come back 

again and again

lurking.

At the slightest sign of weakness,

they jump on your soul and grab it.

They jump on your soul and freeze it

And sure, the white nights

belong to the solitary soul,

they belong to the unhappy in happiness

which looks for unhappiness again.

Unfortunately

he is happy in sitting - sleep 

on the yoga mat

hidden behind the table in the living room.

There he enjoys every thought.

He chews it, burns it on both sides

until another thought is born

just as a drill,

useless...

And so on

until the dawn of another happiness

which will be even shorter than

the previous one,

Because

the more he hides

in the living room

on the yoga mat,

the greater the

drill-thought grows

and

the less frequent

the happiness becomes.

R. F. 

28.09.2021, London

Learn to be!

Dancing birds

And singing trees

In the orange breath of Autumn;

On the alley

Is just me,

No one else to see how often

Do I cry

Or do I pray

Looking deep, into the sky,

Day and night

Without rest,

Every second asking why!

Orange light

Diffuse and soft

Is the answer that I get:

“Just enjoy,

Enjoy the moment,

Past is that you must forget!

Kiss the flowers,

Dance like birds,

Bearfoot walk and climb a tree,

Greet the sun,

And deeply breathe,

You must learn again to be! “

F.N. London, 2022

In ultimul ceas

 

Tu, care ești mai strălucitor decât toti sorii la un loc, 
Mai blând decât toate brizele marilor, 
Tu, care ai vocea mai dulce decât a privighetorii, 
Pentru ca toate din Tine au răsărit si in Tine se vor întoarce,

 

Te rog întinde aripile îngerilor Tai peste noi, 
Cei goi, săraci, înfricoșăti, infrigurați si flamanzi, sa ne protejeze.
Trimite razele Tale vindecătoare sa împraștie
Umbrele viermuitoare avide de sânge. 

Cat un infinit iti este mila Doamne 
Pentru Creația Ta !  

Dragostea Ta sa orbeasca
încrâncenata scarnavie  

Din mintea acestei ființe plina de ura !

 

Sa-l faci intr-o secunda sa revină in Ceruri 
Si sa se reîntrupeze apoi 
In cel mai iubitor de oameni si de viața.  

Adu-i in piept din nou inima furată de entități murdare !
Albeste-i-o asa cum zapada albeste crestele munților !
Curată-i-o Doamne asa cum valurile spală țărmurile de ierburi netrebuincioase !
Adu-i in privire naivitatea unui prunc si bucuria unui îndrăgostit,

          Astfel încât sa nu se mai recunoască !

Revelează -i -Te Doamne la ceas de seara
Inainte de a-si inchide pleoapele pentru somnul sau ignorant.

Zdruncina-i conștiința si mângâie-l pana ii dispare trauma de copil neiubit.  

Doar Tu poti sa transformi demonii in îngeri si mocirla in aur !
Doar Tu poti sa-l trezești, sa-i curgi prin vene ca un foc purificator!
Doar Tu poti sa-l îmbăiezi in lumina Ta, 
Astfel încât sa paraseasca drumul întunecat pe care a inceput sa meargă !  

Iti cer asta Doamne cu aceeasi incredere 
Cu care Ti-am cerut de fiecare data pace in sufletul meu .
Iti cer asta cu aceeasi certitudine 
Cu care T
e-am rugat sa ma aduci pe mine la lumina !  

Noi toti suntem unul si Tu esti noi toti !

          F.N. London, 01/03/2022 

 tiuie

aceeasi cearta ritmata din copilarie,

intre o tabla si ploaia nesatula,

aceeasi stare de voma in fata negrului,

doar ca azi e mai adanc

tiuie din nou haul din mine

a fuga, a lacrima, a amar

strang apa de ploaie pentru maine,

ca azi nu am trup

ma voi scalda in ea dupa ce fiintez din nou

dupa ce ma zvarlu din carusel

nici macar nu am ametit destul

sunt prea lucida

deaceea doare tiuitul

asa de tare

sa mai stau in el, zic,

in caruselul ce fu odata leagan

macar sa prinda o viteza

egala cu pofta mea de dezintegrare

apoi sa ma prind

cu miile de bucati-trup

de colturi stelare

si sa sed acolo

pana cearta ritmata

dintre o tabla si ploaia nesatula

va tacea.

pana ce leaganul ma va chema,

sa ma peticesc din nou

F.N.

Brasov, 07/07/2022