În ultimul ceas

Tu, care ești mai strălucitor

Decât toți sorii la un loc,

Mai blând decât toate brizele mărilor,

  

Tu, care ai vocea

Mai dulce decât a privighetorii, Pentru că toate din Tine au răsărit  

Și în Tine se vor întoarce,

Te rog întinde aripile îngerilor Tăi peste noi, Cei goi, săraci, înfricoșați,

Înfrigurați și flămânzi,  

Să ne protejeze!

Trimite razele Tale vindecătoare

Să împrăștie Umbrele viermuitoare avide de sânge.

Infinită-ți este mila, Doamne, Pentru Creația Ta! Dragostea Ta să orbească Încrâncenata scârnăvie Din mintea acestei ființe plină de ură! Să-l faci într-o secundă să revină în Ceruri Și să se reîntrupeze apoi În cel mai iubitor de oameni și de viață! Adu-i în piept din nou inima 

Furată de entități murdare!

Albește-i-o așa cum zăpada albește 

Crestele munților!

Curață-i-o Doamne așa cum valurile

Spală țărmurile de ierburi netrebuincioase! Adu-i în privire naivitatea unui prunc

Și bucuria unui îndrăgostit, Astfel încât să nu se mai recunoască! Revelează -i -Te Doamne la ceas de seară Înainte de a-și închide pleoapele

Pentru somnul său ignorant! Zdruncină-i conștiința și mângâie-l

Până îi dispare trauma de copil neiubit. Doar Tu poți să transformi demonii în îngeri

Și mocirla în aur! Doar Tu poți să-l trezești!

Să-i curgi prin vene ca un foc purificator!

 

Doar Tu poți să-l îmbăiezi în lumina Ta, Astfel încât să părăsească drumul întunecat

Pe care a început să meargă! Mă rog, Doamne, cu aceeași încredere Cu care Te-am rugat

Să mă aduci pe mine la lumină! Noi toți suntem unul și Tu ești noi toți!

Florenta Vatavu  

London, 01/03/2022