Din când în când ridic privirea
Din umilință-n adorare.
Nu-Ți cer, dar știi că tot aștept
Răspuns la câte o-ntrebare.
Căminul meu sau vreo pădure,
Altare Ți le fac pe rând !
Aceeași rugă urc spre Tine
Înlăcrimată sau râzând !
Mărite Duh, ce vezi în mine
Și chin și zâmbet totodată,
De ce Te joci de-a "uite-o nu e"
Cu sufletu-mi și viața-mi toată ?
Ce-aștepți de nu îmi dai verdictul
Când știi ce e și ce a fost ?
Mai mult, Tu știi ce va să vie
Și poți să schimbi al lumii rost !
Ce pot eu oare să-nțeleg
Din toate câte mi le dai ?
Prea multe semne încâlcite !
Răspunsuri clare Tu nu ai ?
Dar poate-așa mai cresc un pic,
La fiecare-mpiedicare.
Aceasta poate este calea
Să prind Divina învățare !
Căci doar un fier trecut prin foc
Devine dur și rezistent
Și doar călit în flăcări mari
Nu se-ndoiește de prezent !
Nu am ce face, doar accept,
Mă las atrasă-n “jocul“ Tău,
Cad, mă înalț și tot asa,
Învăț să fiu: e zborul meu !
F. N.
Brasov,
04.03.2021
