E zborul meu!

Din când în când ridic privirea
Din umilință-n adorare!
Nu-Ți cer, dar știi că tot aștept
Răspuns la câte o-ntrebare!

Căminul meu sau vreo pădure,
Altare Ți le fac pe rând!
Aceeași rugă urc spre Tine
Înlăcrimată sau râzând!

Mărite Duh, ce vezi în mine
Și chin și zâmbet totodată,
De ce Te joci de-a "uite-o nu e", 
Cu sufletu-mi și viața-mi toată?

Ce-aștepți de nu îmi dai verdictul
Când știi ce este și ce-a fost?
Mai mult, Tu știi ce va să vie
Și poți să schimbi al lumii rost!

Ce pot eu oare să-nțeleg,
Din toate câte mi le dai?
Prea multe semne încâlcite!
Răspunsuri clare Tu nu ai?

Dar poate-așa mai cresc un pic,
La fiecare-mpiedicare,
Aceasta poate este calea
Să prind Divina învățare!

Căci doar un fier trecut prin foc
Devine dur și rezistent
Și doar călit în flăcări mari
Nu se-ndoiește de prezent!

Nu am ce face, doar accept,
Mă las atrasă-n “jocul“ Tău,
Cad, mă înalț și tot asa,
Învăț să fiu: e zborul meu ! 

Florenta Vatavu 

Brasov,

04.03.2021