Antidot

 

Ca să ajung la tine, mi-am alungat din suflet 

Himere-ntunecate și alte frici păgâne ! 

Ca să te țin în brațe, m-am războit cu temeri

Ce nu credeam vreodată că pot să le dobor ! 

Ce mare e dorința-nfiripată ieri

Din inimile noastre frumoase și nebune ! 

E forța ce m-animă să mă ridic din neguri, 

Să mă inalț visând și-apoi să pot să zbor! 

Te caut de când lumea creat-a fost de EL

Și L-am rugat fierbinte să mi te-arate mie

Azi te-am aflat. Ahh, ce uimire sfântă ! 

Ai fost mereu în mine, în inimă, adânc ! 

Săruturile toate, primite peste ceruri, 

Îmbrățișari promise, visata armonie

Ți le-am adus acum, să le gustăm deodată, 

 La inceput de Soarta, drept sacru legământ !

Animalul tabacit sau Iada nepacalita

Un animal cu gura mare

Si cam paros de fel, 

Credea ca este cel mai tare

Si nimeni nu mai e ca el ! 

Pe toți ceilalți ii injura

Ca n-au ! Ca fac ! Ca dreg ! 

Nici-un vecin nu indraznea

Sa-i spună ca e jeg ! 

Si, intr-o zi cand ii veni

Sa "jumuleasc" -o iada, 

Cu coarne-n in freza se trezi, 

De nu-i veni sa creada ! 

De jos, incet, s-a ridicat

Si a-ncercat sa spuna 

Ca are dreptul, ca-i bărbat ! 

Si-a luat din nou, un corn in gura ! 

De lovitura ametit, 

A dat sa se adune, 

Dar iada iar l-a-nvinețit, 

Sa stie ca-i pe bune ! 

Cand in sfârșit s-a ridicat, 

Văzând ca nu-i de gluma, 

Incet, incet s-a-ndepartat, 

Zicandu-i ca-i nebuna, 

Ca ce greseala a facut

Sa nu se lase jumulita ! 

Ca sigur i-ar fi si plăcut ! 

Dar iada n-a fost păcălita. 

El oare a-nteles mesajul? 

Ca, oricat de dur ai fi, 

Unul mic are curajul

Sa pună punctul pe i ? 

Cand in cap nu ai nimic, 

Tu degeaba faci pe durul, 

Ca apare unul mic, 

Sa iti tabaceasca curul !