Un animal cu gura mare
Și cam păros de fel,
Credea că este cel mai tare
Și nimeni nu mai e ca el!
Pe toți ceilalți îi înjura
Că n-au! Că fac! Că dreg!
Nici-un vecin nu îndrăznea
Să-i spună că e jeg!
Și, într-o zi când îi veni
Să "jumuleasc" -o iadă,
Cu coarne-n în freză se trezi,
De nu-i veni să creadă!
De jos, încet, s-a ridicat
Și a-ncercat să spună
Că are dreptul, că-i bărbat!
Și-a luat din nou, un corn în gură!
De lovitură amețit,
A dat să se adune,
Dar iada iar l-a-nvinețit,
Să știe că-i pe bune!
Când în sfârșit s-a ridicat,
Văzând că nu-i de glumă,
Încet, încet s-a-ndepărtat,
Zicandu-i că-i nebună!
Că ce greșeală a făcut
Să nu se lase jumulită!
Că sigur i-ar fi și plăcut!
Dar iada n-a fost păcălită!
El oare a-nțeles mesajul?
Că, oricât de dur ai fi,
Unul mic are curajul
Să pună punctul pe i?
Când în cap nu ai nimic,
Tu degeaba faci pe durul,
Că apare unul mic,
Să îți tăbăcească curul!
Florenta Vatavu
Brașov
12.09.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu