Candva...

Mi-am construit palat
Din vise îndrăznețe,
Din gânduri, o mie,
Din muzici de dor,
Din stihuri de iubire.

Construiesc palatul
În fiecare zi, pentru tine !
Știu că îl vezi,
Pentru că mi-ai mângâiat visele
Cu speranțe.
Stiu că vrei să vii,
Pentru că mi-ai ghicit gândurile
Din priviri.

Stiu că arde în tine
Dorința,
Pentru că, atunci,
Între două lumi,
Odată cu sărutul nostru,
Timpul s-a oprit în loc!

Îmi fac palat
În fiecare noapte,
Din nălucirile buzelor mele
În pletele tale rebele,
Din șoaptele tale oftate,
Pe gâtul meu înfiorat.

Îmi fac palat
În fiecare clipă,
Iar în următoarea,
Nimic nu mai are sens!

Ești piesa lipsă
Din puzzle-ul vieții mele,
Dar mă încăpățânez
Să construiesc,
Să visez...

Doar așa pot continua
Acest parșiv joc, Viața !

Cândva, între două lumi,
Timpul s-a oprit în loc,
Însă noi am ales diferit !

F. N.
19 Ianuarie 2020

Azur...

                                              

❤️
Albaștri, ireali,
sunt ochii tăi, iubite!
În ei mă oglindesc
mai clar decât mă știu.
Dezleg în ei cărări
de Soartă răsucite.
Așa învăț încet, încet,
din nou, să fiu.

Azurul lor nu-l au
Oceanul și nici Marea,
Al Cerului senin
pălește când apar,
Plutesc în ei Iubirea,
Speranța și Visarea,
Să-i mai sărut, aș vrea,
un singur veac, măcar!

Safire sunt, ori foc
din Lumi-Mistere?
Hipnotizată-n noapte,
mă rog să nu clipești,
Căci teamă-mi e că pierd 

Secundele-Avere,
În care, fără vorbe,
îmi spui că mă iubești!

Și Timpul eu îl blestem,
să stea o veșnicie,
Să nu ne rupă vraja
din noaptea de Ajun!
Prin ochii tăi, iubite,
curaju-mi reînvie:
Aleg făr' ezitare,
sa merg pe al tău drum.
❤️
F. N.
31.12.2019