Sunt două locuri pe lumea asta
unde vreau negreșit să ajung:
Unul este visul tău
din prima noapte împărtășită cu mine,
Al doilea, celula cea mai ascunsă
din inima ta.
Vreau să mă ghemuiesc acolo,
Să închid ochii și să ascult tic-tac-ul ei
Atat de intim, divin !
Vreau să nu afle nimeni că sunt acolo, în afara de tine
Si, chiar dacă vrei să mă scoți vreodată,
Să nu o poți face decât cu prețul vieții tale !
Vreau să ajung acolo
Plecând de la degetul mic
al piciorului tău stâng,
Să urc prin falangă,
Încet, șerpuitor,
Să fac o piruetă în venele gleznei tale,
Apoi, la fel de lent și savuros,
Să urc prin pulpa fremătătoare,
Prin căușul cald al genunchiului,
Prin artera principală
din coapsa ta ferma și bronzată.
Aș vrea să mă întâlnesc cu un fior,
Pe care să nu-l las să treacă
Decât dacă îmi dă bir un sărut,
Mai apoi să mă dizolv,
Să mă disipez pe șoldurile tale puternice, de vânător.
Aș vrea apoi să mă opresc,
Să fac un popas, că deh,
Voi fi obosit de atâta bucurie !
Să mă odihnesc aș vrea, exact,
dar exact pe rădăcina vieții tale
și să mă fac una cu ea.
Să renasc de acolo mai sus,
Pe raza de lumină ce te străbate cu sens;
ea sa fie însetată de mine.
Să mă las purtată de lumina aceasta prin toți rărunchii tăi,
Prin toate ale tale pământești,
Fără teamă, fără ganduri,
Fără așteptări,
Până în acel loc
Unde ziceam
că vreau să mă ghemuiesc.
Ajunsă acolo, aș vrea să uit de mine,
Să uite toți de mine,
Să nu mai aud nimic,
decât cu ale tale,
Să nu mai vad nimic,
decât cu ai tăi,
SĂ FIU TU !
Atât !
În aceste două locuri
aș vrea să ajung:
Visul tău din prima noapte împărtășită cu mine
Și cea mai adâncă celulă din inima ta.
Restul e doar un surogat de trăire !
F. N. 29. 09.2020
