Oglindă mișcătoare, mereu vie,
Azi mi-ai vorbit ca niciodat'
Și m-ai redat pe mine, mie
Cu alge, pescăruși m-ai alinat.
Cu albe-nlănțuite șoapte
Mă liniștești, mă-ngâni misterios,
M-ademenesti tot mai aproape
Și-mi departezi oftatul dureros.
De multe ori mi-ai mângâiat privirea
Și spuma-ți de dantel-am sărutat ,
Dar abia azi mi-am înțeles menirea
Și rătăcirea mea s-a incheiat.
Cu lacrimile-ți verzi imi cureți trupul
Și sufletul mi-l răcorești cântând
Despre Iubirea care-nvinge Timpul,
Căci restul e doar pulbere în vânt.
Și-n ale tale unde primitoare
Mi-aș arunca Visarea, să o duci
Departe-n lumea asta mare,
Să -i crească aripi și atunci,
De prin înalt să -mprăștii eu Iubire,
Speranță si Curaj nebiruit,
Ca, OMUL, iar să creadă-n tine,
Să afle câte ai de dăruit .
Totuna suntem, azi, ca ieri și mâine ,
De parcă împreună ne-am născut
Si fiecare blândă unduire
Îmi spune: fără tine eu nu sunt !
F. N. 11.08.2016, Tuzla
