Daca as trai cinstit fata de mine insami, asa cum m-ai invatat...m-as apropia de tine, ti-as lua tigara dintre buze, tigara pe care sunt geloasa la cat de des te saruta, ti-as gusta zambetul seducator cu buzele-mi tremurande si ti-as raspunde : da, tu esti Treplev al meu...dar nu un Treplev de care vreau sa fug, ci pe care mi-l doresc alaturi o vesnicie...ai simti cat de crunt imi doresc sa ma atingi, sa ma iubesti tandru, pasional, salbatic...apoi sa ma lasi sa ma ascund in cuibul bratelor tale...sa dormim atat de adanc...atat de incatusati, incat sa numar secundele cu bataile inimii tale si sa cred ca sunt ale mele...
Nu fac insa toate astea...din teama ca te vei simti coplesit si vei fugi...ce-mi va ramane atunci ? Nimic...Nimic din privirea ta, din gandurile tale pe care mi le daruiesti la fiecare intalnire...
.as pierde tot preaplinul pe care mi-l oferi cand
vorbesti despre arta de a trai.
