Mi-e frig si frică; unde sunt?
Nu văd prea bine împrejur...
E întuneric și mă-ntreb
Câte mai pot să-ndur!
Tu cine ești? De unde vii?
Te rog să nu-mi faci rău!
Ahh, cât e de bine
Să mă-ncălzești la pieptul tău!
Aud ceva: un zgomot slab,
Ritmat și cunoscut!
Să nu mă lași deoparte iar,
Frica-mi dispare, de-l ascult!
E cald și bine când mă mângâi
Și nu mai tremur, dintr-o dată!
Să pot vorbi aș vrea acum:
Ești mama mea adevărată?
De ce fug munții pe fereastră?
Și cine sunt aceștia toți?
Ascunde-mă în sânul tău,
Ferește-mă de răi și hoți!
Adorm adânc, în sân de mamă
Și mă-ncred în mângâieri.
Știu că orice-ar fi, de-acum
Ea nu mai pleacă nicăieri!
Dar câteodată gem în somn,
Visez adânc, oftez adânc.
Ceva, dar nu știu ce anume,
Simt că lipsește; încep să plâng,
Dar mămica mă cuprinde,
Mă alintă-ncetișor,
Îmi șoptește, chiar îmi cântă
Despre dragoste și dor.
Ah, deodată, ne mișcăm,
Dintre vise eu tresar,
Și prin gerul de afară
Nasul imi îngheață iar.
Și-ntr-un timp, batem la ușă.
Se deschide imediat.
Un morman de păr apare
Uff ! Ce m-am speriat!
E fetiță, tot ca mine,
Creață e, cum sunt și eu,
Un picuț e mai înaltă
Și râde, râde mereu!
Mă înhață de la mama,
Mă cuprinde, mă privește,
Mă sărută pe urechi
Și mă rostogolește.
Stai puțin, că sunt micuță
Și abia stau pe picioare!
Dă-mi mai bine niște apă
Și ceva bun de mâncare!
Mama stă și râde toată.
Pe-amândouă ne privește,
Luminoasa, fericită,
Repetă că ne iubește.
Uite-așa deci am ajuns
Într-o veselă căsuță:
Răsfățată, alintată,
Surioară de fetiță!
Florenta Vatavu
30 Aprilie 2021
Izzy, 6 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu