Tu

 
Mă fură, mă-nvârte, m-aruncă
Vâltoarea numită Destin!
Mă sperii, dar știu că e Sfântă
Lumina de care mă țin!

Prin valuri, pe munți, pe câmpii
Mă trece Destinul grăbit!
Nu te văd, nu te-aud, dar tu știi
Lângă mine să stai neclintit!

Și zbor, și cad și iar zbor,
Cu aripa stângă-nghețată
Un gând mă-înfioară: "Eu mor!"
Si caut Lumina. Deodată,

Te-aud și te văd și te știu
În toate, în Cer și în mine!
Azi frica dispare-n pustiu,
Lumina mea ești Tu, Iubire!

Florenta Vatavu

Brașov
30 Noiembrie 2019