Eu, mie

 
Îmi rămâne
De fiecare dată
Poezia,
Ca o oglindă din trecut
În care am sădit clipe
Trăite,
Nu inventate
Și la care mă pot întoarce

Cum se întoarce omul
Către Dumnezeu,
Să afle
Ce a greșit,
Ce a iubit,
Ce a fericit,
Ce a uitat,
Ce a învățat.

Îmi rămân  

Rimele-pereche,
Așa cum pereche
Am fost și eu
Cândva, cuiva.

Îmi rămân  

Rimele încrucișate,
Așa cum încrucișate
Mi-au fost drumurile vieții.

Îmi rămân  

Rimele albe,

Așa cum îmi sunt
Clipele ce vor veni.
Cum le voi trăi ?

Îmi rămân  

Eu mie,
Răstignită-n antiteze,
Salvată-n metafore,

O Veronică
Veșnic îndrăgostită
De un Eminescu
Veșnic melancolic.


Îmi rămâne
De fiecare dată
Această poezie,
De fiecare dată,
Eu, mie!

 

Florenta Vatavu

Londra, 10.02.2024