E mută, dar privirea-i
Albastră și fierbinte,
Ne spune ce nu pot
O mie de cuvinte!
O perlă-n piept îi bate,
În păr, de alge voal,
În mâinile-i smaralde,
Ofrandă, un coral.
Suavă, străvezie,
Plutind ca o nălucă,
Un dor imens o prinse
În lume să se ducă!
Ea nu știa blestemul
Făpturilor din mare,
Ce vântul le destramă
Și le zidește-n soare!
Uită de lumea apei,
De zeul creator
Și se jertfi pe sine,
Iubind un muritor!
06.09.2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu