Când mi-e dor.....

Când mi-e dor de legende, 

Închid ochii, 

Îmi trec mâna încet prin părul tău 

Și prind vântul

Care te-a mângâiat acum 1000 de ani

În războaiele de cucerire, 

Vikingule! 

Când mi-e dor de stihuri, 

Îmi apropii buzele

De fruntea-ți înaltă, senină 

Și aud teiul

Cum tot plange de 130 de ani

În rime de iubire, 

Poetule! 

Când mi-e dor de armonie, 

Îmi lipesc palma

De pieptul tău cald, puternic

Și inima 

Mi-o acordez perfect după cadența

Inimii tale, 

Rapsodule! 

Când mi-e dor de Psalmi, 

Îți ascult glasul

Ce trece de ziduri, de nori

Și-mi astâmpăr 

Toată gălăgia amară din suflet, 

Și toată vijelia, 

Druidule! 

Când mi-e dor să visez, 

Îmi las obrazul

Alintat de brațul tău ferm

Și trec ușor 

Peste pragul dintre lumea știută 

Și cea nevăzută, 

Șamanule! 

Când mi-e dor de noi, 

Dar ești departe, 

Îmi ating tâmpla, coapsele

Și retrăiesc 

Ultimele tale sărutări oftate, 

Șoptite, 

Iubitule! 

Când mi-e dor

Tu, 

De fapt

Întotdeauna, 

Știi să fii, 

Întotdeauna 

Ești!

Florenta Vatavu

Brasov

17.01.2021