Veneticului

Captiv între două lumi,
Între două doruri, 
Între două vieți, 
Cauți continuu
O noimă, un rost!

Te cauți pe tine, 
Pribeag, nebun frumos, 
Naufragiat pe un țărm străin!

Te rogi să apară cineva 
Să te ducă acasă,
Iar acasă
Ești fără astâmpăr , 
Te arde pe dinăuntru
Să naufragiezi iar!

Și tot așa, 
Ca într-un dulce blestem, 
Îți macini ființa 
Până când 
Din tine
Nu mai rămane decât 
Un ultim oftat!

Pierdut
Între rădăcini și vise, 
Faci naveta,
Însetat de pace,
Dar nu știi 
Că pacea a dispărut 
Odată cu primul naufragiu! 

Tânjești 
Azi după leagăn,  
Mâine după zbor, 
Fără pace,
Fără rădăcini, 
Ca în transă!

 
O viață surogat, 
Dulce-amară ! 
Tranzit permanent 
Între inimă și creier, 
Între rațiune și emoții, 
Între a dori și a trebui!

 
La final, obosit,
În care lume vei adormi? 
Acolo unde
Îți piere hazardat, 
Sfâșiat între două lumi, 
Chiar și ultimul oftat?

Florenta Vatavu
09.04.2021