Calapod femeie ideală:

 

Virgină

Lascivă

Voluptoasă

Fidelă

Flexibilă

Sensibilă

Neajutorată

Alintată

Gătită

Parfumată

Deschisă

Jucăușă

Colorată

Inspirată

Gingașă

Îngăduitoare

Tăcută

etc etc etc…

Pentru viața următoare

As vrea lista la timp!

Sau…mai bine

Voi fi Adam !

F N 10 Feb 2024

Eu, mie

 
Îmi rămâne
De fiecare dată
Poezia,
Ca o oglindă din trecut
În care am sădit clipe
Trăite,
Nu inventate
Și la care mă pot întoarce

Cum se întoarce omul
Către Dumnezeu,
Să afle
Ce a greșit,
Ce a iubit,
Ce a fericit,
Ce a uitat,
Ce a învățat.

Îmi rămân rimele
Pereche,
Așa cum pereche
Am fost și eu
Candva, cuiva.

Îmi rămân rimele
Încrucișate,
Așa cum încrucișate
Mi-au fost drumurile vieții.

Îmi rămân rimele albe,
Așa cum îmi sunt
Clipele ce vor veni.
Cum le voi trăi ?

Îmi rămân eu mie,
Răstignită-n antiteze,
Salvată-n metafore,

O Veronică
Veșnic îndrăgostită
De un Eminescu
Veșnic melancolic.


Îmi rămâne
De fiecare dată
Această poezie,
De fiecare dată
Eu, mie !

 

Florenta Vatavu

Londra, 10.02.2024 

Poezia

 Fiecare are poezia lui ! 
Poezia este secretul 

Umanității !

O trăim

Clipa de clipă

În tresărirea frunzei,

În răcoarea apei,

În adâncul cerului,

În aroma ierbii,

In sărutul iubitei,

În cântecul peniței pe hârtie,

Dar tot așa

În plânsetul copilului,

În mirosul de șantier,

În cicăleala mamei,

În sudoarea bărbatului muncit,

În scârțâitul unei uși,

În cearta îndrăgostiților,

E o poezie

Organică,

Spontană,

Vie,

Permanentă,

O auzi ?

E poezia dulce

A supraviețuirii!

F.N.

29.01.2024

Londra

What if

I’ll just leave

This stormy planet ?

I’ll just fly away

With no looking back !

What if

I’ll just shut down

The clicks on my story,

Setting up my life

Like an empty screen ?

What if

I’ll build here,

In the middle of the swamp,

My own mountain ?

My own forest ?

And then

To rest my soul,

To breath the silence,

Thoughtless,

Aimless ?

Waiting

For nothing

And for nobody,

Or… maybe

Just for the man

I stole this dream of ?

What if …?

F.V.

26 Jan 2024

Totul…

Știam ca știu

TOTUL

Până intr-o zi,

Când 

Am știut ca nu știu nimic.

Azi

Aș vrea sa știu,

Dar nu știu cum ! 

TOTUL ar fi

Pe mine să mă știu

Până nu e prea târziu…

F.V. 

14 Ianuarie 2024

Aievea sau Cosmar ? - poezie fara sfarsit -

 

Zaluda alerg prin hatis

Cu hainele franjuri si ude,

Un puzzle creez din pietris

Adanc in talpile-mi crude.

Prin vene imi curge durere,

Gonesc si ma zbat sa nu plang,

"Acasa" inima-mi cere,

Acolo visez sa ajung

Furtuna de frunze uscate

In par mi se-arunca si-n san,

Mistretii ranjesc pe la spate,

Se-aude un cantec pagan.

Se scurge prin plete durerea

Din trupu-mi firav si-obosit.

Tovaras de drum mi-e tacerea,

Caci focul din piept e-adormit.

Gramezi hamesite de spini

Camasa-mi agata salbatic,

In par mi se prind maracini

Tot cerul i-acum rosiatic.

Noroiul imi roade din talpi,

Un ger nefiresc ma-nconjoara,

Padurea e plina de serpi,

Dar gandul acasa imi zboara.

O negura-nghite cararea

Ce ace-venin ma strapung?

Ce dulce se-aude chemarea!

Acasa e musai s-ajung!

Cu spini, maracini si noroi,

Pe haine, in par si in suflet,

Alerg, nu privesc inapoi,

Din spate m-ajunge un urlet.

Mistretii cu ochii de jar 

Se-avanta sa rupa din mine

Aievea e tot, sau cosmar ?

......................................

F.V.

18 Sept 2023

London

English 

A few minutes ago

I prayed English

and I got scared.

Who am I ?

"It doesn't matter the language you pray in, I bless you! ",

HE said.

A few days ago

I wrote English poems 

and I doubted it.

Who have I become ?

" It doesn't matter the language you write in, I understand you! ",

HE answered.

My daughter has an English heart,

Even if she has no English roots.

My daughter's dreams are English.

She wants to fly and share them

Singing Love, Peace, Hope.

HE speaks trough her.

I am not scared anymore.

F.N. London, 13 Oct 2021

Happy in unhappiness 

On the whitest nights

you can have the darkest thoughts

or the clearest visions.

They come back 

again and again

lurking.

At the slightest sign of weakness,

they jump on your soul and grab it.

They jump on your soul and freeze it

And sure, the white nights

belong to the solitary soul,

they belong to the unhappy in happiness

which looks for unhappiness again.

Unfortunately

he is happy in sitting - sleep 

on the yoga mat

hidden behind the table in the living room.

There he enjoys every thought.

He chews it, burns it on both sides

until another thought is born

just as a drill,

useless...

And so on

until the dawn of another happiness

which will be even shorter than

the previous one,

Because

the more he hides

in the living room

on the yoga mat,

the greater the

drill-thought grows

and

the less frequent

the happiness becomes.

R. F. 

28.09.2021, London

Learn to be!

Dancing birds

And singing trees

In the orange breath of Autumn;

On the alley

Is just me,

No one else to see how often

Do I cry

Or do I pray

Looking deep, into the sky,

Day and night

Without rest,

Every second asking why!

Orange light

Diffuse and soft

Is the answer that I get:

“Just enjoy,

Enjoy the moment,

Past is that you must forget!

Kiss the flowers,

Dance like birds,

Bearfoot walk and climb a tree,

Greet the sun,

And deeply breathe,

You must learn again to be! “

F.N. London, 2022

In ultimul ceas

 

Tu, care ești mai strălucitor decât toti sorii la un loc, 
Mai blând decât toate brizele marilor, 
Tu, care ai vocea mai dulce decât a privighetorii, 
Pentru ca toate din Tine au răsărit si in Tine se vor întoarce,

 

Te rog întinde aripile îngerilor Tai peste noi, 
Cei goi, săraci, înfricoșăti, infrigurați si flamanzi, sa ne protejeze.
Trimite razele Tale vindecătoare sa împraștie
Umbrele viermuitoare avide de sânge. 

Cat un infinit iti este mila Doamne 
Pentru Creația Ta !  

Dragostea Ta sa orbeasca
încrâncenata scarnavie  

Din mintea acestei ființe plina de ura !

 

Sa-l faci intr-o secunda sa revină in Ceruri 
Si sa se reîntrupeze apoi 
In cel mai iubitor de oameni si de viața.  

Adu-i in piept din nou inima furată de entități murdare !
Albeste-i-o asa cum zapada albeste crestele munților !
Curată-i-o Doamne asa cum valurile spală țărmurile de ierburi netrebuincioase !
Adu-i in privire naivitatea unui prunc si bucuria unui îndrăgostit,

          Astfel încât sa nu se mai recunoască !

Revelează -i -Te Doamne la ceas de seara
Inainte de a-si inchide pleoapele pentru somnul sau ignorant.

Zdruncina-i conștiința si mângâie-l pana ii dispare trauma de copil neiubit.  

Doar Tu poti sa transformi demonii in îngeri si mocirla in aur !
Doar Tu poti sa-l trezești, sa-i curgi prin vene ca un foc purificator!
Doar Tu poti sa-l îmbăiezi in lumina Ta, 
Astfel încât sa paraseasca drumul întunecat pe care a inceput sa meargă !  

Iti cer asta Doamne cu aceeasi incredere 
Cu care Ti-am cerut de fiecare data pace in sufletul meu .
Iti cer asta cu aceeasi certitudine 
Cu care T
e-am rugat sa ma aduci pe mine la lumina !  

Noi toti suntem unul si Tu esti noi toti !

          F.N. London, 01/03/2022 

 tiuie

aceeasi cearta ritmata din copilarie,

intre o tabla si ploaia nesatula,

aceeasi stare de voma in fata negrului,

doar ca azi e mai adanc

tiuie din nou haul din mine

a fuga, a lacrima, a amar

strang apa de ploaie pentru maine,

ca azi nu am trup

ma voi scalda in ea dupa ce fiintez din nou

dupa ce ma zvarlu din carusel

nici macar nu am ametit destul

sunt prea lucida

deaceea doare tiuitul

asa de tare

sa mai stau in el, zic,

in caruselul ce fu odata leagan

macar sa prinda o viteza

egala cu pofta mea de dezintegrare

apoi sa ma prind

cu miile de bucati-trup

de colturi stelare

si sa sed acolo

pana cearta ritmata

dintre o tabla si ploaia nesatula

va tacea.

pana ce leaganul ma va chema,

sa ma peticesc din nou

F.N.

Brasov, 07/07/2022

Balada unui caine mic

 

Mi-e frig si frica; unde sunt ?

Nu văd prea bine împrejur...

E întuneric și mă-ntreb

Cate mai pot să-ndur..

Tu cine ești ? De unde vii ?

Te rog sa nu-mi faci rău !

Ahh, cât e de bine

Să mă-ncălzești la pieptul tău !

Aud ceva: un zgomot slab,

Ritmat și cunoscut !

Să nu mă lași deoparte iar,

Frica-mi dispare, de-l ascult !

E cald și bine când mă mângâi

Și nu mai tremur, dintr-o dată.

Să pot vorbi aș vrea acum:

Ești mama mea adevărata ?

De ce fug munții pe fereastră ?

Și cine sunt aceștia toți ?

Ascunde-mă în sânul tău,

Ferește-mă de răi și hoți !

Adorm adânc, în sân de mamă

Și mă-ncred în mângâieri.

Știu că orice-ar fi, de-acum

Ea nu mai pleacă nicăieri !

Dar câteodată gem în somn,

Visez adânc, oftez adânc.

Ceva, dar nu știu ce anume,

Simt că lipsește; încep să plâng,

Dar mămica mă cuprinde,

Mă alintă-ncetișor,

Îmi șoptește, chiar îmi cântă

Despre dragoste și dor.

Ah, deodată, ne mișcam,

Dintre vise eu tresar,

Si prin gerul de afara

Nasul imi îngheață iar.

Și-ntr-un timp, batem la ușă.

Se deschide imediat.

Un morman de păr apare

Uff ! Tare m-am speriat !

E fetiță, tot ca mine,

Creață e, cum sunt și eu.

Un picuț e mai înaltă

Și râde, râde mereu !

Mă înhață de la mama,

Mă cuprinde, mă privește,

Mă sărută pe urechi

Și mă rostogolește.

Stai puțin, că sunt micuță

Și abia stau pe picioare !

Dă-mi mai bine niște apă

Și ceva bun de mâncare !

Mama stă și râde toată.

Pe-amândouă ne privește.

Luminoasa, fericită,

Repetă că ne iubește.

Uite-așa deci am ajuns

Într-o veselă căsuță:

Răsfățată, alintată,

Surioară de fetiță !

F.N. 30 Aprilie 2021

Izzy, 6 ani

Poezie

26 Mai 2021

de Rabindranath Tagore

M-am trezit şi am găsit mesajul tău o dată cu dimineaţa.

Nu ştiu ce-mi aduce, pentru că încă nu am învăţat să citesc.

Voi lăsa savantul neştiitor al cărţilor sale şi n-am să-l întreb:

ştiu eu dacă ar putea el să-l înţeleagă?

Mi-am atins fruntea cu scrisoarea ta, am apăsat-o pe inima mea,

iar când noaptea va veni mută şi stele se vor arăta

una câte una, am s-o deschid pe genunchii mei şi voi sta tăcut.

Frunzele murmuitoare mi-o vor citi cu glas tare;

râul grăbit mi-o va fredona şi cele şapte stele

ale cunoaşterii mi-o vor cânta în ceruri.

Nu pot găsi ceea ce caut; ceea ce aş vrea să învăţ nu înţeleg,

dar această veste pe care n-am izbutit s-o desluşesc

mi-a ridicat povara, şi gândurile mele s-au preschimbat în melodii.

26 Mai 2021

Atat rămâne..

 

De azi, 

ora 13.47,

linia 3,

vagonul 21,

nu-mi mai plac gările,

Aceste portaluri spre nefericire,

Care sfâșie suflete.

De azi,

ora 13.47,

linia 3,

vagonul 21,

nu-mi mai plac trenurile,

Gigantici miriapozi metalici,

Flămânzi,

Ce înghit cu nesaț oamenii,

Pe care îi regurgitează apoi

La sute de km depărtare...

Scrâsnind ascuțit de foame,

Unul oprește

Exact în fața ta

Așteptând prada

Și pleacă apoi gâfâind,

Îndestulat cu

Speranțe,

Vise,

Lacrimi,

Sărutări pe fugă,

Jumătăți de inimi,

Cântece stinse,

Dulci promisiuni...

Într-o mare de chipuri străine:

Ecou de metal,

Tacere,

Pustiu,

Gol,

Nonsens,

Tălpi de plumb,

Brațe inerte,

Privire fără sprijin,

Buze orfane,

Atat rămâne din tine,

Cel rămas ...

F. N. 26 Mai 2021

Diminețile iubirii noastre

Desi ziua nu s-a copt

Și luna-i tot pe boltă,

Iar ochii încă lenevesc

Sub pleoape visătoare,

În marea de tăcere albă,

În raze-abia ivite,

În sfântul nostru așternut,

Îți sorb o sărutare:

Primordial gest, conștient,

Un prim fior de înviere,

Scânteie ce animă trupul,

O prima răsuflare.

Motorul vieții il pornim;

Complici la nemurire,

În cuib de inimi adunăm

Lumina de la Soare,

O dăm apoi în mii de raze,

Mai multe decât am primit,

Întregii lumi să dăm de veste:

Iubirea este-n fiecare.

F.N. 14.05.2021

Veneticului

Captiv între două lumi,

Între două doruri, 

Între două vieți, 

Cauți continuu

O noimă, un rost. 

Te cauți pe tine, 

Pribeag, nebun frumos, 

Naufragiat pe un țărm străin. 

Te rogi să apară cineva 

Să te ducă acasă,

Iar acasă

Ești fără astâmpăr , 

Te arde pe dinăuntru

Să naufragiezi iar

Și tot așa, 

Ca într-un dulce blestem, 

Îți macini ființa 

Până când 

Din tine

Nu mai rămane decât 

Un ultim oftat. 

Pierdut

Între rădăcini și vise, 

Faci naveta,

Însetat de pace.

Dar nu știi 

Că pacea a dispărut 

Odată cu primul naufragiu ! 

Tânjești 

Azi după leagăn,  

Mâine după zbor, 

Fără pace,

Fără rădăcini, 

Ca în transă. 

O viață surogat, 

Dulce-amară ! 

Tranzit permanent 

Între inimă și creier, 

Între rațiune și emoții, 

Între a dori și a trebui ! 

La final, obosit,

În care lume vei adormi? 

Acolo unde

Îți piere hazardat, 

Sfâșiat între două lumi, 

Chiar și ultimul oftat?

F. N.

09.04.2021

Reconstituire

 

Așa cum hoțul

............ Se întoarce

.................. La locul faptei, 

Așa mă întorc eu

...............La locul îndrăgostirii

......................................... De tine ! 

Caut începutul

................Iubirii noastre

......................... În luna plină, 

În cerul adânc, 

.............. Tăcuți și veșnici 

.................................. Martori ! 

Îmi legăn dorul

.............Și amintirile

..................În același balansoar, 

Așa cum mi-am legănat

.............................. Dorințele, 

.................................... Șoaptele, 

În acea seară 

........ Primordială. 

M-am întors la sursă 

........................... Și caut 

...................... .......... Întâiul meu fior, 

Caut ecoul

......... Primului meu suspin. 

TE caut 

...... Printre sclipiri de licurici, 

....................... În vibrațiile duioase

Ale chitării , 

........... În cantecele greierilor. 

Încerc 

....... Să mi te smulg

........................ Din piept, 

.................... ........... Din gânduri.

M-am întors în timp

................... Să-mi șterg 

............. ............ Din toți rărunchii

Avalanșa de trăiri

............ Dată de glasul tău,

...........................Acum o vară ! 

Ce ironie dulce ! 

........Cu cât mă legăn mai tare

......................... În același balansoar, 

Cu atât greierii 

............ Îmi cântă mai vioi, 

Licuricii

.........Strălucesc mai abitir, 

Luna 

....... Devine mai mare,

Chitara

........Îmi cântă mai duios, 

Iar TU te ascunzi 

.............. Și mai cu sârg 

.................... În gândurile mele, 

Mai adânc

........ În pieptul meu, 

Ca-ntr-un joc

........... Năzdrăvan

.................... Al lui Eros, 

Din care 

.......... Nu pot scăpa, 

.................... Oricât de tare, 

......................... Sau tocmai pentru ca

Îmi ridic balansoarul

......................... Către cer !

F. N.

03.04.2021

Până la final !

Cândva sper să ajung din nou
În raiul brațelor tale !
Să mă îmbăt din nou
Cu mireasma pielii tale !

Cândva sper să mă scald din nou
În mângâierile tale !
Să uit de mine în tine !

Iubitule,
Te caut în fiecare rază de soare,
În fiecare ciripit de păsări,
În fiecare apus
Și în fiecare răsărit!

Știu că cercetăm
Aceeași linie a orizontului
Și privirile noastre
Se întâlnesc acolo,
Se unesc,
Așa cum inimile noastre
Sunt unite în timp și spatiu

Între noi e lumea toată
Și în același timp nu e nimic,
Pentru că iubirea încă domină totul
Și ne ține sub aripa ei !

Să rămânem sub aripa iubirii
Până la final;
finalul unui dor greu de păcălit;
cine știe când va fi acest final...

Până atunci să ne hrănim cu ecoul
Sărutărilor,
Îmbrățișărilor,
Rugăciunilor noastre, 
Din ziua în care am fost un TOT !

F. N. 15.03.2021