?????

    

Si iar imi numar frunzele amare....

Scoica din care ma nasc e obosita,

Mi-e frig.......

Mi-am strans crengile ca o mana zbarcita,

Innegrind curcubeul unui vis.

Imi intorc apoi vena spre rasarit

Sa mi se ierte neputinta

De-a ma albi 

Pe rug de spini.

In care dintre ceruri sa-mi spal dorinta

Cu pulberea durerii

Si cum sa leg de mine 

Plansul - o frunza prea amara

De un altar prea mic ?

Florenta Vatavu

Iunie, Rm Sarat, 1996