Zăludă alerg prin hățiș
Cu hainele franjuri și ude,
Un puzzle creez din pietriș
Adânc în tălpile-mi crude.
Prin vene îmi curge durere,
Gonesc și mă zbat să nu plâng,
"Acasă" inima-mi cere,
Acolo visez să ajung
Furtună de frunze uscate
În păr mi se-aruncă și-n sân.
Mistreții rânjesc pe la spate...
Se-aude un cântec păgân.
Se scurge prin plete durerea
Din trupu-mi firav și-obosit.
Tovarăș de drum mi-e tăcerea,
Căci focul din piept e-adormit.
Grămezi hămesite de spini
Cămașa-mi agață sălbatic,
În păr mi se prind mărăcini
Tot cerul i-acum roșiatic.
Noroiul îmi roade din tălpi,
Un ger nefiresc mă-nconjoară,
Pădurea e plină de șerpi,
Dar gândul acasă îmi zboară.
O negură-nghite cărarea
Ce ace-venin mă străpung?
Ce dulce se-aude chemarea!
Acasă e musai s-ajung!
Cu spini, mărăcini și noroi,
Pe haine, în păr și în suflet,
Alerg, nu privesc înapoi,
Din spate m-ajunge un urlet.
Mistreții cu ochii de jar
Se-avânta să rupă din mine
Aievea e tot, sau coșmar ?
......................................
Florenta Vatavu
18 Sept 2023
London
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu