Transcedentală

„Foarte, foarte dragă Florence, mă gîndesc mult la tine şi aş vrea să fiu acolo, să te alint.  Te îmbrăţişez de aici, cu spiritul şi inima, şi-ţi trimit multă dragoste“. 
Brâncuși 
21 Decembrie 1938

2

Pășesc usor pe vârfuri, sperând să nu mă afli...
Abia sosit-am azi, ce pentru mine-i ieri. 
Prin ușa-ntredeschisă zăresc nouri de praf,
Tăiați de glasul tău și hore de scântei.

 
Ascult înfiorată un ritm asurzitor
De lovituri groaie și răsuflare-adâncă:
Un "cântec" de efort, icnit cu hotărâre
Ce poate îmblânzi și cea mai dură stâncă!

Cu sufletul în palmă, un pas mai fac; pătrund 
În nourii de praf și visele din ei, 
Iar miezul vieții tale, Altarul tău ascuns, 
Descoperit i-acum, întreg, de ochii mei!

Pe tine te zăresc în conul de lumină:
Privești, stând în picioare, materia-bucăți,
Sudori îți curg pe trupul sculptat de-atâta muncă, 
Scăldat ești tot, de lună, zeific tu arăți!

 
Ca Thor, în lupte grele, ridici un braț rotit, 
Lovești atent, precis, pe fiecare semn, 
Barosul cade greu pe dalta ascuțită
Și dalta rupe carnea de piatră, bronz ori lemn!

 
În jur sunt multe forme de mine ne-nțelese,  
Sunt vise transformate în cuburi și spirale, 
Fac slalom printre ele, încet, ca o felină, 
Magnetic sunt atrasă de forța-ți creatoare!

 
Printre scânciri de daltă și muget de baros, 
Suspinul de-ncântare tu mi-l auzi deodat'! 
Secunda pare secol, nu mai respiri deloc
Și-n aer, brațul tău, îngheață încordat!

 
Mă cauți printre umbre și forme și lumini;
Demult mă așteptai ! Mă simți dar nu mă vezi !
Știi că-s din altă lume și, să rămân cu tine, 
Din piatră, bronz și lemn începi să mă creezi:

Pe rând mă faci Măiastră, apoi și Pogany, 
Copil cu chip angelic și Muză adormită, 
Ba chiar și Vrajitoare; de tine sunt pe rând
Sculptată din lumină, materie fluidă!

 
Alunec printre socluri și lemnele vorbesc:
Prin ele spui povești din Gorjul tău natal:
Tradiții, meșteșug, în pietre oglindești, 
Iar vechi povești antice, cioplești contemporan.

Odaia ta de lucru e Sanctuar ascuns:
În el preschimbi o formă în bucurie pură
Pe care orbii chiar o pot simți ușor, 
Când palmele-nsetate ating piatra-făptură.

 
Pe sfinți tu îi poftești la masa ta rotundă, 
Meleagul românesc păzească ei mereu, 
E darul tău măreț deși nimeni nu știe, 
E punct de energii benefice la greu!

 
Dintr-un sărut de piatră, ridici cu meșteșug
Spre alte lumi visate, o poartă către Cer - 
Acces înspre Lumină și Sfânta Vindecare;
E alt cadou de-al tău, nedezlegat mister!

 
Din mini-piramide, "mărgele" de oțel, 
Un sprijin pentru bolta cerească ai sădit, 
E Axa lumii-ntregi, e puntea către Duh, 
O cale de-nălțare, un zbor spre Infinit!

 
Iubirea e izvorul întregii tale arte! 
Fierar și alchimist, magie faci din muncă, 
Preschimbi cu dăruire materia-n emoții, 
Nu forma ci esența în suflete s-ajungă!

 
Pentr-un artist, Iubirea de fapt e doar prilej 
Ca diamantul-suflet să-i fie șlefuit! 
Din Sanctuarul tău, plutesc ușor departe, 
Ca un actor vremelnic, ce rolul și-a-mplinit!

Florenta Vatavu 

18.02.2021
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncu%C8%99i

E zborul meu!

Din când în când ridic privirea
Din umilință-n adorare!
Nu-Ți cer, dar știi că tot aștept
Răspuns la câte o-ntrebare!

Căminul meu sau vreo pădure,
Altare Ți le fac pe rând!
Aceeași rugă urc spre Tine
Înlăcrimată sau râzând!

Mărite Duh, ce vezi în mine
Și chin și zâmbet totodată,
De ce Te joci de-a "uite-o nu e", 
Cu sufletu-mi și viața-mi toată?

Ce-aștepți de nu îmi dai verdictul
Când știi ce este și ce-a fost?
Mai mult, Tu știi ce va să vie
Și poți să schimbi al lumii rost!

Ce pot eu oare să-nțeleg,
Din toate câte mi le dai?
Prea multe semne încâlcite!
Răspunsuri clare Tu nu ai?

Dar poate-așa mai cresc un pic,
La fiecare-mpiedicare,
Aceasta poate este calea
Să prind Divina învățare!

Căci doar un fier trecut prin foc
Devine dur și rezistent
Și doar călit în flăcări mari
Nu se-ndoiește de prezent!

Nu am ce face, doar accept,
Mă las atrasă-n “jocul“ Tău,
Cad, mă înalț și tot asa,
Învăț să fiu: e zborul meu ! 

Florenta Vatavu 

Brasov,

04.03.2021

Lui Mihail, peste timp

Tu, codrii de aramă
De-i treci încă o dată, 
Sclipiri de cer să vezi
În tainicul izvor,

Cu tine să mă iei,
Pribeagule romantic,
Căci am și eu de dus,
Nemărginit, un dor!

Păduri când mai cutreieri
Desculț, cu vântu-n păr
Și cârduri mari de cerbi
Auzi venind spre tine,

Să mă răpești de tot
Aș vrea și să mă porți
Prin lumile de basm, 
Ce le-ai clădit în rime!

Iar Sfânta Lună, clară,
Să ne vegheze blând
Și teiul să ne fie
Un magic adăpost,

Sub care să cântăm
Iubirea în poeme,
Din labirint poetic
Să facem deci un rost!

Văpăi de peste ape,
Flori albe de cireș
Și notele ce curg
Din lire fermecate,

Vrăjiții trandafiri
Și ceața argintie,
O umbră ce visează,
Le recunosc pe toate!

Grăim aceeași limbă,
De-namorați pribegi!
Să te-nsoțesc mă arde,
Căci chinul mi-e la fel!

Un veac și jumătate
Stau între noi ca zidul,
Dar dorul e același, 
Născut din Sfântul Cer! 

Florenta Vatavu

Brasov, 

01.02.2021

Când mi-e dor.....

Când mi-e dor de legende, 

Închid ochii, 

Îmi trec mâna încet prin părul tău 

Și prind vântul

Care te-a mângâiat acum 1000 de ani

În războaiele de cucerire, 

Vikingule! 

Când mi-e dor de stihuri, 

Îmi apropii buzele

De fruntea-ți înaltă, senină 

Și aud teiul

Cum tot plange de 130 de ani

În rime de iubire, 

Poetule! 

Când mi-e dor de armonie, 

Îmi lipesc palma

De pieptul tău cald, puternic

Și inima 

Mi-o acordez perfect după cadența

Inimii tale, 

Rapsodule! 

Când mi-e dor de Psalmi, 

Îți ascult glasul

Ce trece de ziduri, de nori

Și-mi astâmpăr 

Toată gălăgia amară din suflet, 

Și toată vijelia, 

Druidule! 

Când mi-e dor să visez, 

Îmi las obrazul

Alintat de brațul tău ferm

Și trec ușor 

Peste pragul dintre lumea știută 

Și cea nevăzută, 

Șamanule! 

Când mi-e dor de noi, 

Dar ești departe, 

Îmi ating tâmpla, coapsele

Și retrăiesc 

Ultimele tale sărutări oftate, 

Șoptite, 

Iubitule! 

Când mi-e dor

Tu, 

De fapt

Întotdeauna, 

Știi să fii, 

Întotdeauna 

Ești!

Florenta Vatavu

Brasov

17.01.2021

Cântec - Descântec

În noaptea lui Andrei, 
Sub rouă de stele, 
Îi invoc pe Zei
Și chem mândre Iele!
Din raze de Lună, 
În mijloc de noapte, 
Împletesc cunună
Și-o descânt în șoapte! 

Ierburi de amor
Presez pe o vatră, 
Picurând ușor 
Sevă aromată
Din ramuri de soc, 
Din ram de alun
Și de busuioc!

În palmă le-adun!
Cu lacrimi curate
Și cânturi le-alint, 
Le curg apoi toate
În cupă de argint!

Ielelor ofer
Licoarea creată
În schimb, eu le cer
Să dansăm deodată, 
Magic să mă-nvârt
În hora diafană, 
De mine să uit
Pân' la primăvară!

Să plutim deasupra
Frunzelor uscate, 
Să mă îndrăgească 
Și să fim surate!

Zeilor ofer
Din licoarea mea
În schimb eu le cer
Dragoste să-mi dea:

Suflet în oglindă, 
Inimă de leu, 
Mângâiere blândă, 
Alături mereu,

Ochi de ciocolată, 
Buze savuroase,
O frunte înaltă,
Păr ca de mătase,
Aer visător
De poet rebel, 
Foarte iubitor, 
Ghidul meu spre Cer! 

Dansul și iubirea
Să mi se-mplinească, 
Suflu peste vatră, 
Focul să pornească! 

Să dispară vina, 
Să ardă necazul, 
Să vină Lumina, 
Sărutând obrazul!

Dintre lumi străine 
Chiar în prag de vatră, 
Plutești înspre mine, 
Ție mă dau toată! 

Pădurea și focul 
Ne unesc în veac,
Magic este locul
Unde îmi ești leac! 

Până dimineață
Ne veghează Luna, 
Ielele ne-nalță 
Și ne țin cununa! 

Cunună de-alun
Să ne fie ceasul bun!

 
Cunună de busuioc
Să ne țină la un loc!

 
Cunună de mărgăritar, 
Să ne îmbrăcăm în har!

Florenta Vatavu 
Londra, 
08.12.2020

“No thoughts, no time, no fear ! “

 “No thoughts, no time, no fear! “

HE said to me one night. 

I am a fearless soul

After that blink of light! 

“Don't ask somebody else

Who are you every day, 

Just ask yourself instead, 

Make love and breathe and pray! 

The meaning of your life

You'll find if you desire! 

So keep looking for it, 

Inside you is a fire! 

The truth will find you soon! 

The path you took is right! 

Just look ahead not back, 

Enjoy the sunny sight! 

Feed every day your soul, 

Say " Hello " to the Sun, 

Drink water from the rivers

And trough the forests run! 

Attention pay to mind, 

She wants to mock your heart! 

Refuse to listen to it, 

Even it seems too hard! "

HE said the path of heart

Is always the right way! 

I took it and I found 

The answer of my pray!

Florenta Vatavu 

London, 29 Nov 2020

🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🧠

„Fără gânduri, fără timp, fără frică! „ 

Mi-a spus EL într-o noapte. 

Sunt un suflet neînfricat

După clipirea aceea de lumină! 

„Nu întreba pe altcineva 

Cine ești tu în fiecare zi, 

Întreabă-te pe tine în schimb, 

Fă dragoste și respiră și roagă-te ! 

Sensul vieții tale

Îl vei găsi dacă dorești ! 

Continuă să-l cauți, 

Înăuntrul tău este un foc! 

Adevărul te va găsi în curând! 

Calea pe care ai luat-o este corectă!

Uită-te înainte, nu înapoi, 

Bucură-te de vederea însorită! 

Hrănește-ți în fiecare zi sufletul,

Spune "Bună ziua” Soarelui, 

Bea apă din râuri 

Și prin păduri fugi! 

Atenție la minte, 

Vrea să-ți păcălească inima! 

Refuză să o asculți, 

Chiar dacă pare prea greu! " 

EL a spus:  "Calea inimii

Este întotdeauna cea corectă!" 

Am urmat-o și am găsit 

Răspunsul rugăciunii mele!

Doar noi

 

E semiîntuneric
În mansarda noastră,
Un flaut se aude
Încet, ca un descânt...

Am tresărit deodată,
Simțindu-ți pielea caldă
Și brațe ferme-n juru-mi,
Dar strânsul lor e blând.

Am încă pleoape grele...
Respir adânc, mai rar
Și corpu-mi se-arcuiește,
Mulându-se pe-al tău.

E vis, ori e aievea?
Mă-ntreb înfiorată,
Simțindu-ți răsuflarea
Fierbinte-n părul meu.

Din creștet până-n tălpi
Și invers, ca-ntr-un joc,
Ne șerpuiesc fiori:
Dulce premeditare!

Sincronizați în tot,
Ne căutăm privirea,
Ne spunem fără vorbe
Cât ne dorim de tare.

Să gust din Suflul tău,
Mai dulce decât viața,
Să sorbi din mine Duh,
Ne-ntrecem înzecit!

Înlănțuiți de-o noapte
Ce pare-o veșnicie,
Am evadat în neant
Iar timpul s-a oprit!

Nu are început,
Nu are un final,
Acum, aici, a noastră
Iubire vrea să ardă!

Sunt zori sau e amurg?
Nu știm, nu vrem să știm!
În suflet ne e Soare
Iar noi, într-o mansardă! 

Florenta Vatavu 

13.11.2020 

London

Nu mai accept rebuturi

Suv'niruri și-obiecte,
De azi, nu mai adun,
Nici pietre colorate,
Nici poze de album!

Iar scoicile le las
Nisipului fierbinte,
Dar le păstrez intacte
În inimă și minte!

Scrisori de dor și drag
Pot să le ard pe loc,
Căci slova lor trăiește
În sufletu-mi de foc!

Și vântului ofer
Petalele uscate,
Din rozele primite
Și nalbe adunate!

Nu mai filtrez trăirea
Prin niciun aparat
Și nu mai strâng dovezi
A ce-am trăit odat'!

Mi-e ochiul însetat
Și spiritul atent,
Astfel mă împlinește
Momentul din prezent!

Mai clară-i amintirea:
Căci o găsesc în gând
Și-o retrăiesc aievea
În inimă, adânc!

Uitam adesea deci
Să savurez prezentul
Și mă grăbeam turbată, 
Să-nregistrez momentul!

Priveam prin ochiul rece, 
Al vreunui telefon,
Trăiam doar virtual,
Uitând că sunt un om!

Hârtii, mărgele, frunze, 
Luate, cumpărate,
Grămezi întregi pe rafturi,
Din locuri vizitate,

Stăteau cuminți, tăcute,
Să le ating din nou,
Să mă transpun prin ele
"Pictând" un vechi tablou!

Trăiam sintetic viața,
Simțeam un gol mereu,
Mă rătăceam prin ere,
Puzzle făceam din EU!

Nu mai accept rebuturi
De clipe și-ntâmplări:
Ființa mi-o hrănesc
Privind mărețe zări!

În trupul meu vibrează
Frumoasele trăiri,
Așa îmi pun deoparte
Provizii de-amintiri! 

Florenta Vatavu 

Londra, 10.11.2020

Tu, Galatheea!

Pygmalion sunt eu,
Iar tu, o Galathee! 
Din rugi te-ai întrupat
Și doruri de femeie!

Ești plăsmuit perfect
Din șoapte chemătoare!
Din vise frământate
Eu te-am sculptat, se pare!

Frumoasa Afrodita
Și Dumnezeu cel bun, 
Sătui de plânsul meu, 
S-au hotărât acum

Să sufle duh de viață
Peste năluca ta,
Un trup să-ți dăruiască
Pentru iubirea mea!

Toti Zeii s-au rugat
La Eros, pentru noi
De dor să ne descânte,
Unul să fim, nu doi!

EL semn divin mi-a dat
Pe când visam la tine, 
Într-una dintre nopți,
Vrând chinul să-mi aline.

Eu nu știam că Zeii
În cer s-au întrunit,
Uimiți de-așa iubire,
Uimiți de-așa iubit! 

Și nici că Afrodita
Cu Dumnezeul Sfânt
Pace-au făcut îndat',
Privind înspre Pământ

La tot ce eu ceream! 
Dar uite ce minune,
Că ruga mea fierbinte
Fac Zeii să se-adune, 

Pentru că te-am cerut
Cu foc, în visul meu
Și pentru că-mi doresc
Iubirea ta, mereu! 

Pygmalion și tu,
Iar eu și Galatheea,
Meniți de când e lumea:
Barbatul și femeia! 

Florenta Vatavu

24 Oct 2020

Brașov

Suntem un TOT!

 

Port după mine
Speranțe și Vise
Și nu toate sunt ale mele.

Sunt multe și mari,
Cu nume diverse
Și văd că au lacrimi în ele.

Abia m-au văzut,
Dar mă urmează
Pe drumul pe care am plecat.

De-ar ști că-i furtună
În sufletul meu,
Un pas n-ar mai face, deodat' ! 

Dar merg și mă lupt
Cu frica de nou
Simțind că Planul e mare,

N-am voie să cad,
N-am voie să fug,
Sunt mulți care-așteaptă salvare! 

Eu zbor și le-arăt
Poteca visată
În visul nostru comun

Și dacă n-o văd,
Pe loc o-nfirip,
Mă opresc, aștept și le spun

Secretul ce face
Din vis realitate:
Să mergi mai departe, decis,

Să nu te oprești,
S-asculți doar de tine,
Căci visul e-al tău și-i precis,

Că altul nu știe
Ce simți, ce gândești,
Doar tu poți Destinul să-ntorni!

Eu tremur și tac,
Îi duc mai departe,
Prin valea cu foc și dragoni!

Mă lupt și mă rog,
Mă rog și tot merg, 
Pășesc mai slăbită prin tină

Și caut în mine
Putere și zvâc
Să pot să-i duc la Lumină!

Privesc înainte,
Îi chem ne-ncetat,
Aștept, dacă unii-s mai lenți,

Deși n-am busolă,
În mine se-ncred, 
Pe drum devin mai atenți

Și calcă mai drept,
Mai apăsat,
Știind că e singura șansă!

Cu timpul se-ajută,
Și mâna își dau,
Ca-ntr-o benefică transă!

În urmă privesc:
Sunt lanțuri de Vise
Unite, mergând în tandem!

Ce bucurie! 
Ce împlinire! 
Acesta e scopul suprem:

Să fiu doar prilej,
Să fiu doar scânteia,
În ei să aprind curajul de luptă,

Dar eu fără ei,
N-aș avea sens
Și calea mi-ar fi mai abruptă!

Sunt zaua din lanț
Și, de obosesc, 
Acum sunt convinsă că pot

Să-ncetinesc, 
Odihnă să caut:
Împreună suntem un TOT!

 
Florenta Vatavu

Brașov

23.10.2020

Leac pentru DOR

Sunt doruri pe care nu știi să le grăiești 

În vorbe simple, terestre,

Prin ceruri, prin stele te-arunci, rătăcești 

Și printre hagade rupestre. 

Te-nalți, te afunzi, plutești, te îngropi 

În Cosmos și peșteri, pe rând, 

Văzduhuri și iad și diavoli și popi

Invoci derutată, plângând 

                 

Și vrei să le strigi să facă ce vor 

Cu sufletul tău rătăcit! 

Să scoată din el povarnicul DOR

De-o oră și-un veac, ne-mplinit! 

Deodată, în vis, împrejur și în tine

Îl vezi, îl simți, îl respiri!

E-acolo demult! Zâmbești cu uimire:

Divină spirală de firi! 

Un calm te-nconjoară, te umple de sens,

În piept ți-e mai cald, mai ușor,

Dispare în neant tot chinul imens: 

IUBIREA e leac pentru DOR!

Florenta Vatavu 

Brașov

15.10. 2020

Ultima seară

 

E ultima seară pe strada cu tei,
E ultima ploaie-n cartier,
Un vechi felinar privește la ei,
Murdar, singuratec străjer

Doar bănci părăsite văd peste tot
Și unde calc, doar frunze căzute,
Fac slalom, le număr și port
Conversații cu umbrele ude

Le spun ce visez, că am ales,
Că simt momentul - răscruce,
Iar ele se-animă , îmi dau de-nțeles:
Chemarea simțită e dulce!

De mâine am drum departe de-aici
Și drumu-i frumos, dar străin,
Îmi cos amintiri, mă lepăd de frici
Să pot să trăiesc iar din plin!

Pășesc mai încet, inspir mai adânc,
Mă sprijin de vechiul străjer,
"E ultima toamnă " spun iar în gând,
"E ultima ploaie în cartier !" 

Florenta Vatavu 

10.10.2020
Brașov

Destinații

Sunt două locuri pe lumea asta 

Unde vreau negreșit să ajung: 

Visul tău

Din prima noapte împărtășită cu mine,

Apoi, celula cea mai ascunsă 

Din inima ta!

Vreau să mă ghemuiesc acolo,

Să închid ochii și să ascult tic-tac-ul ei

Atat de intim, divin!

Vreau să nu afle nimeni că sunt acolo, 

În afara de tine!

Și, chiar dacă vrei să mă scoți vreodată, 

Să nu o poți face decât cu prețul vieții tale!

 

Vreau să ajung acolo

Plecând de la degetul mic 

Al piciorului tău stâng,

Să urc prin falangă, 

Încet, șerpuitor, 

Să fac o piruetă în venele gleznei tale, 

Apoi, la fel de lent și savuros, 

Să urc prin pulpa fremătătoare, 

Prin căușul cald al genunchiului, 

Prin coapsa ta fermă și bronzată!

Aș vrea să mă întâlnesc cu un fior, 

Pe care să nu-l las să treacă 

Decât dacă îmi dă bir un sărut, 

Mai apoi să mă dizolv, 

Să mă disipez pe șoldurile tale puternice, 

De vânător!

Aș vrea apoi

Să fac un popas, 

Că deh, 

Voi fi obosit de atâta bucurie!

Să mă odihnesc aș vrea,

Exact, 

Dar exact, 

Pe rădăcina vieții tale 

Și să mă fac una cu ea!

Să renasc de acolo mai sus, 

Pe raza de lumină ce te străbate cu sens,

Ea sa fie însetată de mine!

Să mă las purtată de lumina aceasta 

Prin toți rărunchii tăi, 

Prin toate ale tale pământești,

Fără teamă, fără gânduri, 

Fără așteptări, 

Până în acel loc

Unde ziceam 

Că vreau să mă ghemuiesc.

Ajunsă acolo, aș vrea să uit de mine, 

Să uite toți de mine,

Să nu mai aud nimic,

Decât cu ale tale, 

Să nu mai văd nimic,

Decât cu ai tăi, 

 SĂ FIU TU!

 

Doar în aceste două locuri 

Aș vrea să ajung:

Visul tău din prima noapte împărtășită cu mine

Și cea mai adâncă celulă din inima ta!

Restul e doar un surogat de trăire!

Florenta Vatavu 

29. 09.2020

Brașov

Antidot

 

Ca să ajung la tine, mi-am alungat din suflet 

Himere-ntunecate și alte frici păgâne! 

Ca să te țin în brațe, m-am războit cu temeri

Ce nu credeam vreodată că pot să le dobor! 

Ce mare e dorința-nfiripată ieri

Din inimile noastre frumoase și nebune! 

E forța ce m-animă să mă ridic din neguri, 

Să mă inalț visând și-apoi să pot să zbor! 

Te caut de când lumea creat-a fost de EL

Și L-am rugat fierbinte să mi te-arate mie!

Azi te-am aflat. Ahh, ce uimire sfântă! 

Ai fost mereu în mine, în inimă, adânc! 

Săruturile toate, primite peste ceruri, 

Îmbrățișari promise, visata armonie,

Ți le-am adus acum, să le gustăm deodată, 

 La început de Soarta, drept sacru legământ!

Florența Vătavu

Brașov

12.09.2020

Animalul tăbăcit sau Iada nepăcălită

Un animal cu gura mare

Și cam păros de fel, 

Credea că este cel mai tare

Și nimeni nu mai e ca el! 

Pe toți ceilalți îi înjura

Că n-au! Că fac! Că dreg! 

Nici-un vecin nu îndrăznea

Să-i spună că e jeg! 

Și, într-o zi când îi veni

Să "jumuleasc" -o iadă, 

Cu coarne-n în freză se trezi, 

De nu-i veni să creadă! 

De jos, încet, s-a ridicat

Și a-ncercat să spună 

Că are dreptul, că-i bărbat! 

Și-a luat din nou, un corn în gură! 

De lovitură amețit, 

A dat să se adune, 

Dar iada iar l-a-nvinețit, 

Să știe că-i pe bune! 

Când în sfârșit s-a ridicat, 

Văzând că nu-i de glumă, 

Încet, încet s-a-ndepărtat, 

Zicandu-i că-i nebună! 

Că ce greșeală a făcut

Să nu se lase jumulită! 

Că sigur i-ar fi și plăcut! 

Dar iada n-a fost păcălită!

El oare a-nțeles mesajul? 

Că, oricât de dur ai fi, 

Unul mic are curajul

Să pună punctul pe i? 

Când în cap nu ai nimic, 

Tu degeaba faci pe durul, 

Că apare unul mic, 

Să îți tăbăcească curul!

Florenta Vatavu

Brașov

12.09.2020

Mea Ars Poetica

Eu n-aștept niciun premiu, 

Nu am niciun merit, nici nu doresc vreo fală! 

Eu sunt doar mesagerul

Când stihurile vor, din neant, să tot răsară!

Izvorul meu e Cerul,

Soarele și Luna și stelele de vară! 

Eu sunt un simplu scrib, 

Prin care EL alină un dor sau o durere, 

A celui care așteaptă, 

Din Cer, un semn de tandră mângâiere 

Și care-n sfântă șoaptă, 

Tot speră, se roagă și Iubire cere! 

La ceasul 3, în noapte, 

Prin mine trece Raza, ca un profund mister...

Neliniștile toate 

Le-astâmpăr cu Lumina venită de la EL. 

Cuvintele se-mbină, 

Se-nlănțuiesc mirific și-apoi vi le ofer. 

Din transă mă trezesc

Și nu mai știu nimic din Sfânta Luminare!

Uimită, recitesc

Răspunsul așteptat la câte o-ntrebare. 

Așa îmi regăsesc 

Și eu, în miez de noapte, o dulce alinare. 

Eu n-aștept niciun premiu, 

Nu am niciun merit, și nu doresc vreo fală! 

Eu sunt doar mesagerul

Când stihurile vor, din neant, să tot răsară. 

Izvorul meu e Cerul

Și Soarele și Luna și stelele de vară! 

Florenta Vatavu

Rm Sarat

08 aug 2020

Măcar un secol

Ai nume cu iz de portocală și de brad,
Iar vocea ta e un căuș de vise
În care fericită mereu cad,
În clipa când speranțele-mi sunt stinse

Străbați într-o secundă Pământul când m-auzi
Plângând în stihuri frământarea mea,
Și știi, cum nimeni nu știe, să-mi răspunzi,
Iar eu mă simt iubită-n veci deja

Nu știu dacă e cert sau este doar un gând
Ce văd că se-nfiripă azi în mine,
Atât eu sper, ca-n sufletul tău blând,
Să vrei, măcar un secol, să fiu lângă tine

Dar, dacă tot ce simt, iluzii sunt, deșarte,
As vrea să știu de-acum, să nu mai sper.
Mai bine să nu vin, decât străini în fapte
Și-ți voi purta iubirea doar în adâncul cer.

Dar dacă tot ce simt, e și a ta simțire,
Să nu îmi spui, să văd, ca într-un joc,
Cum  vâlvătaia se-aprinde-n a ta fire
Și, când apar, înlănțuiți, să ardem la un loc! 


Florenta Vatavu

05 Aug 2020

????

Ce vrei ?
Foc neoprit!

Ce taci?
O viață golită! 

Ce ai? 
Vis ne-mplinit!

Ce ești?
Iluzie dorită!

Ce mănânci?
Inimi virgine!

Ce plângi?
Nimic și de toate!

Ce oferi?
Uitare de sine!

Ce respiri?
Șoapte sacadate!

Ce strigi?
Curaj de schimbare!

Ce-arunci?
Povara ivită!

Ce bei?
Lacrimi amare!

Ce zici?
Tăceri dureroase!

Ce dormi?

Clipe-coșmar!

Ce poți?

Destine întoarse!

Ce simți?
Un dulce amar!

Ce ești?
Destin ireal!

Florenta Vatavu

03.08.2020

Nu te îndrăgosti...

 
    ♥️ " Nu te îndrăgosti de o femeie care citește, de o femeie care simte prea mult, de o femeie care scrie…

      Nu te îndrăgosti de o femeie plină de vrajă, pasională, nebună!

      Nu te îndrăgosti de o femeie care gândește, care știe ea ce știe, și, mai mult, știe să zboare; o femeie sigură de ea însăși!

      Nu te îndrăgosti de o femeie care râde sau plânge când face dragoste, care știe să-și preschimbe trupul în spirit; și, cu atât mai puțin, de una care să iubească poezia (ele sunt cele mai periculoase), sau care să stea o jumătate de oră contemplând o pictură și care să nu știe să trăiască fără muzică!

     Nu te îndrăgosti de o femeie rebelă și care simte o imensă oroare față de nedreptate. 

De una căreia să nu-i placă, deloc, să se uite la televizor. Nici de o femeie care e frumoasă, oricum i-ar fi chipul și corpul!

      Nu te îndrăgosti de o femeie însuflețită, jucăușă și lucidă și ireverențioasă!

      Să nu-ți dorești să te îndrăgostești de o asemenea femeie!

      Pentru că, atunci când te îndrăgostești de o femeie ca ea, fie că rămâne cu tine sau nu, fie că te iubește sau nu, de la ea, de lângă o asemenea femeie, nu te mai întorci NICIODATĂ la ce erai înainte "!
     
          Martha Rivera Garrido