De pază

   fiicei mele:

Din Ceruri, Soare și din Vânt
Un scut îți dau, copile,
Să umbli fără grijă pe Pământ,
Și nopți întregi și zile!

Din Ceață împletesc în juru-ți
Prilej de pază bună,
Prin ea nu trece nici o vorbă grea,
Nedreaptă sau nebună!

Din Ploaie îți urzesc mereu
Un sfânt curățitor de rele,
Și martor fi-va-mi Dumnezeu,
Ca voi fi sabie cu ele!

Din Visul tău să-ți faci o zare,
Spre ea să cânți zilnic un vers,
Și când Ispita te pune la-ncercare,
Să-ți amintesti:
Tu ai drept scut întregul Univers!

Din Dorul tău să-ți faci cărare,
Pe ea să mergi neostoit,
Și când vreo Umbră iar apare,
Tu să nu uiți:
De Ceruri, Soare, Vânt și Ploi tu ești iubit!

Florenta Vatavu

Brașov

12.08.2019

Debut

Miros de tămâie 

           și ulei ars...

Scâncet de lemn 

           chinuit în foc...

În odaie e cald și în jur, 

          de himere un joc...

O frunză plătește 

               morții tribut,

Miros de toamnă 

               sângerează odaia,

În sfera mea tresar 

               - o tablă

Ritmat se ceartă cu ploaia...

Pereții trosnesc 

            în bătrâna odaie,

Scântei suspinate 

            din vatră răsar,

Miros de var crud...

E clipa în care pe lume apar!

Coroteni, Vrancea

1995