Ruptă de lume…regăsire de sine…spiritual…material…ca și cum ai putea ființa în două trupuri deodată…și ai fi ridicat două cămine deodată, fără să știi…unul în care ai fost conștientă, încrâncenată să iasă mare, frumos, luminos, tu…obsedată de ordine, în care stai doar 2 ore pe zi și 5 pe noapte, dar unde nu-ți găsești astâmpărul și celălalt cămin, tot al tău, în care găsești exact aceleași lucruri palpabile...aranjate diferit…într-un spațiu restrâns…crepuscul…impregnat cu tămâie și sandalwood. ….și mai ales acea liniște, detașare de lumea exterioară, mediul perfect pentru visare, unde simți că până și aerul vibrează, te mângâie, te umple de Eu-l tău pierdut.
În căminul Luitău nu ai schimba nimic….deși pare dezordine….nu ai mișca nici un lucru de la locul lui. Fiecare obiect pare că și-a găsit singur locul, de fapt acolo l-ai fi pus și tu. De fapt, chiar l-ai pus…
Ca un ritual în care te lași atrasă…în care te abandonezi conștient, savurând starea temporară de visare…negând ziua de mâine…amânând momentul ruperii vrăjii….
Lasă...mâine e alt capitol…AZI E TOTUL... Nu…nu, să nu dormi….să nu irosești trăirile…. Nu…nu contează finalul... Contează că privirile Luitale sunt una...și mâinile Luitale sunt una…și buzele Luitale sunt una…
Șoptești...nu îți explici de ce…să nu miști aerul prea tare cu vibrația cuvintelor…..sau să nu-l sperii pe el….Nu știi de ce, dar sunetele ies încet, nu din teamă, ci cu grijă...cu gingășie….parcă vin până la buze, privesc stânga dreapta, și apoi ies tiptil...complotând….
Tu șoptești….el șoptește...el nu șoptea înainte…dar acum șoaptele lui sunt de fapt ale tale. El…șoptește…și se miră și…nu se opune…șșșt...
Te încarci aici….însă nimeni nu suferă…pentru că de fapt ție îți furi și te încarci tot tu… Vis… subconștient materializat…never mind…în scurt timp Eltu veți iar El și Tu…fizic….
Duci cu tine Eu-l regăsit.... liniștea, detașarea…acordurile de chitară…mirosul de tămâie și sandalwood...
Nu le pierde pe drum! Nu le lăsa să se risipească!
Florenta Vatavu
30 mai 2018
