Translate

Căutati pe acest blog

miercuri, 30 mai 2018

D'Artagnan


     


      Ruptă de lume…regăsire de sine…spiritual…material…ca și cum ai putea ființa în două trupuri deodată…și ai fi ridicat două cămine deodată, fără să știi…unul în care ai fost conștientă, încrâncenată să iasă mare, frumos, luminos, tu…obsedată de ordine, în care stai doar 2 ore pe zi și 5 pe noapte, dar unde nu-ți găsești astâmpărul și celălalt cămin, tot al tău, în care găsești exact aceleași lucruri palpabile...aranjate diferit…într-un spațiu restrâns…crepuscul…impregnat cu tămâie și sandalwood. ….și mai ales acea liniște, detașare de lumea exterioară, mediul perfect pentru visare, unde simți că până și aerul vibrează, te mângâie, te umple de Eu-l tău pierdut.

          În căminul Luitău nu ai schimba nimic….deși pare dezordine….nu ai mișca nici un lucru de la locul lui. Fiecare obiect pare că și-a găsit singur locul, de fapt acolo l-ai fi pus și tu. De fapt, chiar l-ai pus…
          Ca un ritual în care te lași atrasă…în care te abandonezi conștient, savurând starea temporară de visare…negând ziua de mâine…amânând momentul ruperii vrăjii….

          Lasă...mâine e alt capitol…AZI E TOTUL...          Nu…nu, să nu dormi….să nu irosești trăirile….          Nu…nu contează finalul...          Contează că privirile Luitale sunt una...și mâinile Luitale sunt una…și buzele  Luitale sunt una…

          Șoptești...nu îți explici de ce…să nu miști aerul prea tare cu vibrația cuvintelor…..sau să nu-l sperii pe el….Nu știi de ce, dar sunetele ies încet, nu din teamă, ci cu grijă...cu gingășie….parcă vin până la buze, privesc stânga dreapta, și apoi ies tiptil...complotând….

          Tu șoptești….el șoptește...el nu șoptea înainte…dar acum șoaptele lui sunt de fapt ale tale. El…șoptește…și se miră și…nu se opune…șșșt...

          Te încarci aici….însă nimeni nu suferă…pentru că de fapt ție îți furi și te încarci tot tu…          Vis… subconștient materializat…never mind…în scurt timp Eltu veți iar El și Tu…fizic….           
 
         Duci cu tine Eu-l regăsit.... liniștea, detașarea…acordurile de chitară…mirosul de tămâie și sandalwood...

           Nu le pierde pe drum! Nu le lăsa să se risipească!     

Florenta Vatavu

30 mai 2018  

vineri, 30 septembrie 2016

Aripi frânte





De ce nu m-ai lăsat să te iubesc?
Cu aripile-ntinse spre tine am venit
Dar mi le-ai rupt ...brusc...
Și nefiresc!
N-ai vrut să fii iar îmblânzit!

În ochii tăi văd azi o întrebare
La care nu vei mai afla răspuns.
Mi-am adunat bucățile de aripi...
Doare!
Încerc acum să le lipesc pe-ascuns...

Deși nu înțeleg ce rol vrei azi să joci,
Și nici de ce mi-ai frânt iubirea,
Încă tresar, visez 
C-o să mă rogi
Să mă întorc, doar eu să-ți fiu menirea!

Florența Vătavu
Brașov
20.09.2016

miercuri, 13 iulie 2016

Treplev al meu...





Dacă aș trăi cinstit față de mine însămi, 
Așa cum m-ai învățat,
M-aș apropia de tine, 
Ți-aș lua țigara dintre buze, 
Țigara pe care sunt geloasă 
La cât de des te sărută,

Ți-aș gusta zâmbetul seducător 
Cu buzele-mi tremurânde 
Și ți-aș răspunde: 
Da, tu ești Treplev al meu...
Dar nu un Treplev de care vreau să fug, 
Ci pe care mi-l doresc alături o veșnicie!

Ai simți cât de crunt îmi doresc să mă atingi, 
Să mă iubești tandru, pasional, sălbatic...
Apoi să mă lași să mă ascund 
În cuibul brațelor tale...
Să dormim atât de adânc,
Atât de încătușați, 
Încât să număr bătăile inimii tale 
Și să cred că sunt ale mele...

Dar dacă
Te vei simți copleșit și vei fugi,
Ce-mi va rămâne atunci ? Nimic!
Nimic din privirea ta, 
Din gândurile tale!
Aș pierde tot preaplinul pe care mi-l oferi 
Când vorbești despre arta de a trăi!

Brașov,
Iulie 2016

luni, 11 iulie 2016

Beatitudine





Beatitudine

Sunt plină de tine
Și nu spun nimănui!

Te păstrez ca pe cel mai de preț talisman
În sertarul inimii!
Rătăcesc pe străzi... prin parcuri...
Îmbătată de privirea ta... de vocea ta...
Visez la mâinile tale, la buzele tale...

Rochia lungă îmi mângâie 
Coapsele... pulpele... gleznele...
Vântul zvăpăindu-se în părul meu...

Sper... știu... într-o zi... curând...
Îi vei lua locul...
Sunt plină de tine
Și nu spun nimănui!

Florenta Vatavu
Brașov
11 Iulie 2016

Inconștiență? Slăbiciune?




Intru de fiecare dată voluntar în cușca leului....
Și mă rog de fiecare dată să mă sfâșie...
Mereu, mereu, mereu,
La nesfârșit...

Florența Vătavu
11 Iulie 2016
         

sâmbătă, 4 octombrie 2014

Mai bine ieri, mai bine azi?



Doar până ieri am fost convinși 
Că ce-am trăit, noi am ales
Și, fiecare, pe alt drum,
A fost total neînțeles!

Dar azi, în joaca sa, Destinul,
Ne-a-mpins șăgalnic înapoi:
Nu s-a sfiit să ne arate 
Că ne-a mințit pe amândoi!

Tot azi, o șansă el ne-a dat
Să ne re-ndrăgostim,
Dar ce dezamăgire cruntă!
Nu pot schimba acest Destin!

Mai bine azi, mai bine ieri?
Nu știu, pot doar să plâng
De fericire-ngemanată
Cu chinul permanent din gând!

Mai bine ieri, mai bine azi?
Nu știu, pot doar să sper
Deși pe drumuri diferite,
Că ne-aparținem 
Și pe Pământ și-n Cer!

Brașov,
03 Octombrie 2014

joi, 19 iunie 2014

Final de bal



Încet, dar sigur, se dărâmă
Al vieții turn zidit în van!

Când viața de un fir ți-atârnă,
Te dumirești că la final
Nimic nu iei, iar lângă pat
Dansează Moartea-n rochie de bal!

Din tot ce-ai fost și-ai adunat
Acum încape-ntr-o cutie...
Câte-amintiri ! Și ce păcat !
Nimeni n-o să le mai știe !

Privești în ceață, resemnat,
Finalul balului să vie!

Florența Vătavu

Brașov, 
19 iunie 2014

Pact nocturn





Te chem mereu în visul meu,
În fiecare noapte
Și fiecare zi-i prea lungă,
Până te simt aproape!

Te fur în fiecare seară
Și te dezleg în zori,
Dar tu nicicând nu vei afla,
Că ne-am iubit de multe ori!

Cu ochii minții deslușesc
Al nostru pact nocturn
Și-ar trebui să îl opresc...
Știu, e un joc nebun!

Dar când amurgul mă-nconjoară
Și ochii minții se închid,
De dor nebun se înfioară
Iar, al meu suflet chinuit...

Florența Vătavu

Brașov,  
Iunie 2014

sâmbătă, 11 mai 2013


     


       Pentru prima dată după mult, mult timp, călătoresc cu trenul și cu taxiul în afara Brașovuluimai exact spre și în BucureștiDupă traficul lejer se pare  am făcut schimb de oraș cu bucureșteniifiind și o zi de sâmbătă.
    În doar câteva ore, cu rucsacul în spate am retrăit bucuria călătorului fără griji, bucuria de a întâlni fețe noi, expresive. De exemplu, un grup de iubitori de munte m-au însoțit până la Sinaia. Tinerețea din gesturile și glasurile lor le ascundea vârstă de 50 de ani și mai bine...ce fericire  vezi oameni fericiți !
    
    Sau azi, în fuga taxiului prin Capitală, m-au fascinat doi ochi albaștri ca cerul senin, ce  fixau de sub o claie de par alb, de la fereastră unui autobuz...acel albastru ireal era atât de adâncatât de imobil...
    
   Ocazia cu care am ieșit din Brașov este una nefericită despre care nu am forță sufletească  vorbesc, deși o profundă indignare m-ar îndreptăți   cert cu EL.
  În această împrejurare, am “văzut” cum două suflete își vorbesc, într-un limbaj doar de ele știut, neauzit de noi, muritorii. Într-o contopire totalăîntr-o liniște deplinădeși fac parte din lumi diferite, cea văzută și cea nevăzută, au vorbit, au râs, au plâns, s-au iubit, și-au luat rămas bun.da, cu siguranță a fost mai înduioșător decât orice strigat de jale!

   Acum, la fereastra vagonului meu, alunecând prin peisajul verde crud,  regăsesc pe mineadolescenta visătoarecare simțea  poate urni munții din loc cu un singur gând...

  Mi-a fost dor de visele mele, de voiajul cu trenul, de frumoșii oameni, în toate trăirile lor!

   11 Mai 2013,  
    Călătorie ușoară, Remus!