Veneticului

Captiv între două lumi,

Între două doruri, 

Între două vieți, 

Cauți continuu

O noimă, un rost. 

Te cauți pe tine, 

Pribeag, nebun frumos, 

Naufragiat pe un țărm străin. 

Te rogi să apară cineva 

Să te ducă acasă,

Iar acasă

Ești fără astâmpăr , 

Te arde pe dinăuntru

Să naufragiezi iar

Și tot așa, 

Ca într-un dulce blestem, 

Îți macini ființa 

Până când 

Din tine

Nu mai rămane decât 

Un ultim oftat. 

Pierdut

Între rădăcini și vise, 

Faci naveta,

Însetat de pace.

Dar nu știi 

Că pacea a dispărut 

Odată cu primul naufragiu ! 

Tânjești 

Azi după leagăn,  

Mâine după zbor, 

Fără pace,

Fără rădăcini, 

Ca în transă. 

O viață surogat, 

Dulce-amară ! 

Tranzit permanent 

Între inimă și creier, 

Între rațiune și emoții, 

Între a dori și a trebui ! 

La final, obosit,

În care lume vei adormi? 

Acolo unde

Îți piere hazardat, 

Sfâșiat între două lumi, 

Chiar și ultimul oftat?

F. N.

09.04.2021