O viata-n plus

Vâpaie, vâlvătaie,
Un amalgam de stări,
Ca mii de sori într-unul,
În mult prea strâmte zări!

Mi-e inima din piept
Un bulgăre de foc,
Eu ard în căutări,
Când lumea stă pe loc!

Nu înțeleg latența
În fapte și gândiri,
Când timp am prea puțin,
Dar prea multe simțiri!

O viață nu-mi ajunge
Să-mi ard patosul tot!
Din minte și din suflet
Să-l smulg aș vrea să pot!

O viață-n plus, te rog
Să-mi dai, Divinitate,
Cu ape-n loc de flăcări,
Dulci, line și curate!

Eu ți-am cerut un foc
Din teamă de plictis,
Iar tu mi-ai dăruit
Pârjol în Paradis!

O viață-n plus îți cer,
Să sting de tot vulcanul!
Nu vreau să las în urmă
Jeratec și catranul!

Florenta Vatavu,
Londra, 14.02.2024

Vis divin

În fiecare seară

Ochiul de foc

Mă cheamă blând,

Învelindu-mi sufletul

În foiță de aur.

În fiecare seară

Mă cuprinde,

Mă fixează dulce,

În mierea unui asfințit

Fără granițe.

În fiecare seară

Îl absorb,

Mă abandonez

În voalul diafan

De chihlimbar.

În fiecare seară

Îi șoptesc

Și dor și gând.

Adun sub pleoape

Comoară de ape.

Glas,

Dans,

Avânt,

Cuvânt,

Suspin:

Ce vis divin!

F V

Londra, 10 feb 2024

 

Calapod femeie ideală:

 

Virgină,

Lascivă,

Voluptoasă,

Fidelă,

Flexibilă,

Sensibilă,

Neajutorată,

Alintată,

Gătită,

Parfumată,

Deschisă,

Jucăușă,

Colorată,

Inspirată,

Gingașă,

Îngăduitoare,

Tăcută,

etc etc etc…

Pentru viața următoare

Aș vrea lista la timp!

Sau…mai bine

Voi fi Adam!

Florenta Vatavu 

10 Feb 2024

Eu, mie

 
Îmi rămâne
De fiecare dată
Poezia,
Ca o oglindă din trecut
În care am sădit clipe
Trăite,
Nu inventate
Și la care mă pot întoarce

Cum se întoarce omul
Către Dumnezeu,
Să afle
Ce a greșit,
Ce a iubit,
Ce a fericit,
Ce a uitat,
Ce a învățat.

Îmi rămân  

Rimele-pereche,
Așa cum pereche
Am fost și eu
Cândva, cuiva.

Îmi rămân  

Rimele încrucișate,
Așa cum încrucișate
Mi-au fost drumurile vieții.

Îmi rămân  

Rimele albe,

Așa cum îmi sunt
Clipele ce vor veni.
Cum le voi trăi ?

Îmi rămân  

Eu mie,
Răstignită-n antiteze,
Salvată-n metafore,

O Veronică
Veșnic îndrăgostită
De un Eminescu
Veșnic melancolic.


Îmi rămâne
De fiecare dată
Această poezie,
De fiecare dată,
Eu, mie!

 

Florenta Vatavu

Londra, 10.02.2024 

Poezia

Fiecare are poezia lui ! 
Poezia este secretul 

Umanității !

O trăim

Clipă de clipă

În tresărirea frunzei,

În răcoarea apei,

În adâncul cerului,

În aroma ierbii,

În sărutul iubitei,

În cântecul peniței pe hârtie,

Dar tot așa

În plânsetul copilului,

În mirosul de șantier,

În cicăleala mamei,

În sudoarea bărbatului muncit,

În scârțâitul unei uși,

În cearta îndrăgostiților,

E o poezie

Organică,

Spontană,

Vie,

Permanentă,

O auzi ?

E poezia dulce

A supraviețuirii!

Florenta Nicoleta

29.01.2024

Londra