Izzy - Balada unui câine mic

 

Mi-e frig si frică; unde sunt?

Nu văd prea bine împrejur...

E întuneric și mă-ntreb

Câte mai pot să-ndur!

Tu cine ești? De unde vii?

Te rog să nu-mi faci rău!

Ahh, cât e de bine

Să mă-ncălzești la pieptul tău!

Aud ceva: un zgomot slab,

Ritmat și cunoscut!

Să nu mă lași deoparte iar,

Frica-mi dispare, de-l ascult!

E cald și bine când mă mângâi

Și nu mai tremur, dintr-o dată!

Să pot vorbi aș vrea acum:

Ești mama mea adevărată?

De ce fug munții pe fereastră?

Și cine sunt aceștia toți?

Ascunde-mă în sânul tău,

Ferește-mă de răi și hoți!

Adorm adânc, în sân de mamă

Și mă-ncred în mângâieri.

Știu că orice-ar fi, de-acum

Ea nu mai pleacă nicăieri!

Dar câteodată gem în somn,

Visez adânc, oftez adânc.

Ceva, dar nu știu ce anume,

Simt că lipsește; încep să plâng,

Dar mămica mă cuprinde,

Mă alintă-ncetișor,

Îmi șoptește, chiar îmi cântă

Despre dragoste și dor.

Ah, deodată, ne mișcăm,

Dintre vise eu tresar,

Și prin gerul de afară

Nasul imi îngheață iar.

Și-ntr-un timp, batem la ușă.

Se deschide imediat.

Un morman de păr apare

Uff ! Ce m-am speriat!

E fetiță, tot ca mine,

Creață e, cum sunt și eu,

Un picuț e mai înaltă

Și râde, râde mereu!

Mă înhață de la mama,

Mă cuprinde, mă privește,

Mă sărută pe urechi

Și mă rostogolește.

Stai puțin, că sunt micuță

Și abia stau pe picioare!

Dă-mi mai bine niște apă

Și ceva bun de mâncare!

Mama stă și râde toată.

Pe-amândouă ne privește,

Luminoasa, fericită,

Repetă că ne iubește.

Uite-așa deci am ajuns

Într-o veselă căsuță:

Răsfățată, alintată,

Surioară de fetiță!

Florenta Vatavu 

30 Aprilie 2021

Izzy, 6 ani

Poezie

de Rabindranath Tagore

M-am trezit şi am găsit mesajul tău o dată cu dimineaţa.

Nu ştiu ce-mi aduce, pentru că încă nu am învăţat să citesc.

Voi lăsa savantul neştiitor al cărţilor sale şi n-am să-l întreb:

ştiu eu dacă ar putea el să-l înţeleagă?

Mi-am atins fruntea cu scrisoarea ta, am apăsat-o pe inima mea,

iar când noaptea va veni mută şi stele se vor arăta

una câte una, am s-o deschid pe genunchii mei şi voi sta tăcut.

Frunzele murmuitoare mi-o vor citi cu glas tare;

râul grăbit mi-o va fredona şi cele şapte stele

ale cunoaşterii mi-o vor cânta în ceruri.

Nu pot găsi ceea ce caut; ceea ce aş vrea să învăţ nu înţeleg,

dar această veste pe care n-am izbutit s-o desluşesc

mi-a ridicat povara, şi gândurile mele s-au preschimbat în melodii.

26 Mai 2021

Atât rămâne...

 

De azi, ora 13.47, linia 3, vagonul 21, nu-mi mai plac gările -

aceste portaluri spre nefericire, care sfâșie suflete!

De azi, ora 13.47, linia 3, vagonul 21, nu-mi mai plac trenurile - gigantici miriapozi metalici, flămânzi, ce înghit cu nesaț oamenii, pe care îi regurgitează apoi la sute de km depărtare, scrâșnind ascuțit de foame!

Unul oprește exact în fața ta așteptând prada și pleacă apoi gâfâind, îndestulat cu speranțe, vise, lacrimi, sărutări pe fugă, jumătăți de inimi, cântece stinse, dulci promisiuni...

Într-o mare de chipuri străine: ecou de metal, tăcere, pustiu, gol, nonsens, tălpi de plumb, brațe inerte, privire fără sprijin, buze orfane!

Atât rămâne din tine, Cel rămas...

Florenta Vatavu

26 Mai 2021

Diminețile iubirii noastre

Deși ziua nu s-a copt

Și luna-i tot pe boltă,

Iar ochii încă lenevesc

Sub pleoape visătoare,

În marea de tăcere albă,

În raze-abia ivite,

În sfântul nostru așternut,

Îți sorb o sărutare!

Primordial gest, conștient,

Un prim fior de înviere,

Scânteie ce animă trupul,

O primă răsuflare!

Motorul vieții îl pornim;

Complici la nemurire,

În cuib de inimi adunăm

Lumina de la Soare,

O dăm apoi în mii de raze,

Mai multe decât am primit,

Întregii lumi să dăm de veste:

Iubirea este-n fiecare!

Florenta Vatavu 

14.05.2021