Trăim toți
într-o singură casă
în care
umblăm despuiați
incantăm înjurături
infernalе,
stocăm tone de gunoaie
în curte
pe acoperiș
pe holuri
în toate camerele,
smulgem ferestrele
zgâriem pereții,
săpăm în podele,
căutând comori
promise,
iluzorii,
închidem animale în cuști,
le batem
apoi le mâncăm,
rânjim zeflemitor
la durerea altora,
le înfigem și mai tare
unghiile în răni,
furăm de la vecini
apoi îi omorâm,
ne-am născut flămânzi,
ne-am născut fricoși,
ne-am născut voraci,
nimic nu ne rezistă
devorăm tot, orice,
chiar și pe noi înșine!
scânteia divină
s-a stins demult!
respirăm o pâclă
rece și neagră,
iar creierul ne-a înghețat
ireversibil,
ne hrănim cu suferința celorlalți,
ne place și chinul propriu
născuți sadici,
nu păstrăm
nici măcar un colțișor
curat
neatins
pur
liniștit
luminos
cald
pentru că nu este
casa noastră;
am invadat-o
după ce
ne-am distrus
multe alte case
și nu am învățat nimic
și nu vrem sa înțelegem
că aceasta
e ultima!
e ultima!
e ultima!
e ultimaaaaa!!!