Încerci s-arunci din nou
O ancoră pe țărmul părăsit,
Dar brațul ți-e mai slab,
Iar vârful ancore-i tocit...
Și rupi cu trupul tău
Prea linul dans de valuri, clar
Murind puțin câte puțin,
La fiecare val amar.
Florenta Vatavu
Brasov
2012
Viața mea, poezia mea...le aștern aici, cuminți, ca piesele de puzzle.... Le voi aduna, știu sigur, într-o seară de toamnă târzie, pe terasa casei, cu un ceai în mână și, dacă am noroc, cu vreo 3 - 4 nepoței în preajmă ....așa cum făcea și Frusinica mea adeseori...
Cum tu m-ai așteptat
Să nu fiu dor nebun,
Sărac, nemângâiat,
Și lasă-mă s-alint
Obrazul tău de lut
Să gust povara dulce
A primului sărut!
Învață-mă să-ți cânt
Pe frunte și să plâng,
Căci plâns ai fost de Cer
Tu, pe Pământ
Și eu din tine sunt!
Florenta Vatavu
Râmnicu Sărat
1995