Desi ziua nu s-a copt
Și luna-i tot pe boltă,
Iar ochii încă lenevesc
Sub pleoape visătoare,
În marea de tăcere albă,
În raze-abia ivite,
În sfântul nostru așternut,
Îți sorb o sărutare:
Primordial gest, conștient,
Un prim fior de înviere,
Scânteie ce animă trupul,
O prima răsuflare.
Motorul vieții il pornim;
Complici la nemurire,
În cuib de inimi adunăm
Lumina de la Soare,
O dăm apoi în mii de raze,
Mai multe decât am primit,
Întregii lumi să dăm de veste:
Iubirea este-n fiecare.
F.N. 14.05.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă poeziile mele vă trezesc amintiri, dorințe sau vă răscolesc sufletul, aș vrea să știu . Astfel am aripi să scriu în continuare. Scrieți-mi ce stare vă induc versurile mele. Mulțumesc! 🤗♥️